Atacantul argentinian suferă că trebuie să se ascundă cînd iese în oraş. Altfel, ar fi sufocat de fanii napoletani
Nu îi place să fie privit ca noul Maradona, chiar dacă fanii lui Napoli îl idolatrizează şi îi cîntă numele pe aceleaşi acorduri cum o făceau acum 20 de ani cu El Pibe de Oro. Ezequiel Lavezzi, 27 de ani în mai, are propria sa istorie de scris în tricoul azzurro şi nu vrea să fie comparat cu nimeni.
"El Pocho", cum îi e numele de alint, i-a primit pe reporterii de la Gazzetta dello Sport pe terasa vilei sale din Marechiaro, o localitate situată la 8 km de Napoli. Aici locuiesc o mulţime de vedete, orăşelul fiind simbolul "La Dolce Vita" în Peninsulă. Casa în care stă îi aparţine unui regizor italian, Pappi Corsicato, şi este refugiul atacantului argentinian. De ce ar avea nevoie de aşa ceva? Pentru că "afecţiunea oamenilor mă flatează, dar mă oboseşte. Tînjesc la o viaţă obişnuită".
- Superbă priveliştea din jurul casei tale! Care e locul tău preferat?
- Mă crezi dacă-ţi spun că sînt atît de multe locuri în oraş în care nu am fost? Le ştiu doar din vederi. Pentru mine, să ies din casă e o aventură! Într-o zi am mers pînă la Foot Locker să-mi iau pantofi. Am fost recunoscut imediat, lumea a venit după mine în magazin, iar în cîteva minute toate rafturile erau distruse din cauza mulţimii din jurul meu.
- Suferi?
- Nu e vorba de suferinţă. E doar faptul că aş vrea, măcar o dată în viaţă, să am o zi normală! Mi-ar ajunge. Aş vrea să ies o dată ca un om obişnuit, să beau o cafea liniştit, să mă plimb cu iubita mea, să merg cu fiul meu la cinema, toate fără să fie nevoie să mă camuflez. Mai e şi altceva, dacă ies undeva şi stau 20 de minute la o masă, a doua zi se va scrie că am stat două ore. Dacă beau o bere - se va transforma în zece. Dacă mă întorc acasă la 1 noaptea, sigur a doua zi se v
