Nea Gheorghe Stoenescu practică meseria de sobar de când avea 12 ani. În două zile ridica o sobă „de la zero“, cum spune el. A ajutat mii de oameni care doreau să se încălzească iarna. De când se ştie el, meseriaşul a lucrat cu lut, cărămidă şi funingine

Îl găsim pe strada Buzăului, nr. 39, din Craiova. Am ajuns la poarta lui după ce ne-a fost recomandat ca bun meseriaş. Bărbatul din faţa noastră ne spune cu durere în glas că a fost nevoit să se lase de meserie. Mai face sobe rar, doar pentru rudele apropiate. „E o meserie grea, să ştiţi... Nu o face oricine. Cerere pentru sobe există şi la ora actuală şi e destul de mare“, a început să ne explice nea Gheorghe Stoenescu, în vârstă de 70 de ani. El spune că a început să lucreze ca sobar în urmă cu 58 de ani, de pe vremea când avea 12 ani: „Am început ucenicia la 12 ani. Plecam iarna prin ger, prin zăpadă. Ne duceau prin Târgu Jiu, prin Severin să facem sobe. Veneam acasă cu mâinile umflate de la lucru şi de la ger. Dar, dacă nu mi-ar fi plăcut, nu aş fi rămas să fac atâţia ani meseria asta. Am fost nevoit, pe vremea aia, să muncesc de la 12 ani, că nu aveam părinţi. Pe mama nu am cunoscut-o, că a murit la naştere, apoi, când eram mic a murit şi tata“. Nea Gheorghe Stoenescu a făcut mii de sobe în viaţa sa şi a reparat alte câteva mii. La bătrâneţe, tot îi mai bate în poartă câte un cunoscut să îi repare soba, dar omul răspunde că nu mai poate: „Bătrâneţea... nu mai pot cu mâinile. Atâta frig, ger, atâţia ani... e vai de mama noastră de sobari“. „E lucru important să faci o sobă. Principalul este să faci fumurile. Trebuie să ştii să le faci, nici să ardă prea multe lemne, nici să fie prea sus, că iese căldura pe coş“, povesteşte bătrânul. El mai spune că pentru o sobă este nevoie de teracotă, pământ galben şi cărămidă subţire. Unii vecini îl mai chemau pe meşter să le desfunde coşurile de fum. „O sobă trebuie