Românii trăiesc timpuri de risc maxim!
Fără voia lor, fără aportul sau aprobarea lor în ceea ce se cheamă "acceptarea posibilităţii de a înfrunta un necaz"; de a suporta o pagubă; de a ajunge într-o primejdie din care nu mai ai nicio şansă de scăpare. Altfel spus, li s-a vârât pe gât hapul imperativ: "înfruntă orice, la tine acasă !". Un fel de "asta îţi este soarta, n-ai încotro!"... Trebuie precizat însă, din capul locului, că oamenii de rând nu au fost întrebaţi dacă se încumetă sau nu să se ia la trântă cu soarta… propusă; cu primejdiile de tot felul, fie ele din zona socială, economică, financiară…
Şi totuşi, de ceva vreme, care se numără în ani - după unii, douăzeci, după alţii zece, iar după cei mai mulţi, chiar şapte-opt,- românii sunt ameninţaţi, poate ca nimeni alţii de pe bătrânul nostru continent, de o… listă întreagă de necazuri, care se tot abat asupra lor, ca dintr-o veşnică şi nemiloasă Cutie a Pandorei. La fel ca într-o pedeapsă antică, aplicată de către Zeii Olimpului, atât muritorilor de rând, cât şi "confraţilor" de… Putere. Până şi copiii ştiu că zeitatea supremă a Greciei Antice, mai-marele Zeus, era de-ajuns să se mânie pe cineva şi imediat îl trăsnea…
Se pare însă că timpurile nu s-au schimbat prea mult. "Zeii" de carton ai vremurilor moderne au copiat, la şcoală, pe rupte, despre metehnele povestite în mitologiile antice, şi au trecut la fapte.
Dar cum nu stă în modul nostru de abordare obiceiul de a arăta cu degetul spre vinovaţi, îi vom numi pe copiatorii de ieri şi de azi, întru cele rele: "cineva", "altcineva", sau "te miri cine", şi aşa mai departe.
Astfel, cineva a riscat pasul monstruos de a-i aduce în case, majorităţii sărace din România, Sărăcia lucie. Să ne înţelegem: nu e vorba de o lipsă trecătoare, ci de sărăcie cât cuprinde, în sensul lipsei celor necesare traiului zilnic… Şi uite aşa, Sărăcia l
