Fiindcă aproximativ 2/3 din viaţa mea am simplificat prea mult şi prea multe – a complica însemna a fi intelectualist şi chiar a face jocul duşmanului –, în ultima treime, inteligenţa avînd şi ea o forţă revanşardă, îmi place să citesc şi să aud că „lucrurile sînt mult mai complicate“ şi să mă conformez ideii, chiar riscînd să nu pot explica imediat, pe loc şi pe larg, în ce constau dificultăţile acestei chemări la tot ce e mai captivant pe pămînt: contradicţia.

Astfel şi de exemplu, „lucrurile sînt mult mai complicate“ (pe scurt l.m.m.comp.):

...cînd Lucien Leuwen tranşează: „Pe legea mea! Destul că sînt în fond un ticălos, nu vreau să fiu şi în formă!“ – în traducere foarte liberă: să pui şi suflet într-o porcărie;

DE ACELASI AUTOR Puseuri de toamnă La un sfert de veac de cînd s-a dus Turnătoria ca discurs amoros Curs scurt de sociologie a şepcii la românicînd demonul Verhovenski îl întreabă pe agitatul Verghinski: „Aţi vrea să deveniţi mai degrabă nefericit decît ticălos?“ şi acela, pe culmile incoerenţei, nu poate să-i răspundă clar: „Da, da, aş vrea să fiu de fapt un ticălos... Adică nu... Deşi, de fapt, nu ticălos, ci, dimpotrivă, total nefericit, mai degrabă decît ticălos“;

cînd citesc jurnalul unui scriitor megaloman, dar întru totul îndreptăţit;

cînd îl ascult pe France 24 pe domnul Matthieu Pigasse, care ţine să fie prezentat ca un bancher de stînga;

cînd descopăr într-o scrisoare din 1959 a lui Max Fisch către Paul Celan următoarea întrebare crucială, trăită intens în aceşti ultimi 20 de ani atît de contorsionaţi: „oare sînteţi dispus să fim prieteni şi în cazul în care nu sînt de acord cu dumneavoastră?“;

cînd un prieten, rezonabil în multe şi tolerant cît se mai poate, îmi povesteşte că ori de cîte ori vede la televizor pe un guru consacrat ca savant, nu-l poate uita cum, prin 80 şi ceva, acela, înaintea unei şed