Din cînd în cînd, prin rubricile de „fapt divers“ ale ziarelor apare cîte o ştire despre o scrisoare care a ajuns la destinatar după nu ştiu cîţi ani. Au „păţit“ chestia asta diverse organizaţii poştale din lume. Citim, ne amuzăm, eventual comentăm cu vreun amic chestiunea şi ne vedem de ale noastre. Se întîmplă însă cazuri pe aceeaşi „structură“ chiar în preajma noastră, azi, în secolul ultratehnologizat în care ne e dat să trăim. Şi nu prea e de rîs.

Cineva mi-a povestit că în toamna trecută, prin noiembrie, a primit printr-o poştă privată (Total Post) o scrisoare de la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale a Primăriei, o scrisorică frumos ambalată, cu cod de bare şi tot tacîmu’ tehnologic. Era emisă pe 9 februarie 2011 şi reprezenta înştiinţarea cu privire la plata impozitului pe casă şi maşină. Vorbind cu vecinii, a aflat că toată strada primise aşa ceva. Omul de la poştă îi dăduse scrisorile teanc unui biet nene care îşi face veacul pe stradă, ciupind cîte un leu de la cei care îşi parchează maşinile pe-acolo şi mai făcînd cîte-o trebuşoară prin curţile oamenilor. Iar nenea a bătut pe la porţi şi le-a distribuit. Bineînţeles că, în noiembrie, toată lumea îşi plătise deja de mult taxele. Săptămîna trecută, pe aceeaşi stradă, au venit iarăşi înştiinţările, prin acelaşi serviciu poştal; emise tot pe la începutul lui februarie (deci „operativitatea“ a crescut dacă, în loc de 9 luni, a fost nevoie doar de una jumate pentru a aduce misivele). Cine nu a fost acasă a găsit în uşă un aviz misterios pentru „o recomandată“ şi a mers la singurul birou al numitei poşte pentru a intra în posesia plicului supertehnologic: cu cod de bare şi cu datele personale acoperite cu un petic de hîrtie neagră – căci, mă-nţelegi, în secolul douăşunu’ nu te joci cu datele personale ale oamenilor. Cei care deja plătiseră taxele au pierdut vremea degeaba. Căci – sistem informatizat? a