Un poet basarabean - care s-a refugiat în minele din Kazahstan, după ce a refuzat, în anii '50, să predea în limba rusă pe malul stâng al Prutului - s-a întors acasă, în Republica Moldova, pentru a fi decorat de români Sursa: ANDREI UDIȘTEANUSursa: romaniidinjurulromaniei.ro
1 /.
Copiii în costume populare încep să dea semne de nelinişte în faţa indicatorului de la intrarea în sat. Neliniştit e şi calul pe care călăreşte un băieţandru. Colacii, sarea, vinul, catrinţele, pantofii cu toc-cui, iile, primăriţa, fotografii, cameramanii, totul e pregătit. Şi tocmai acum şi-a găsit un autoturism condus de un tip cu ochelari de soare şi steguleţul Federaţiei Ruse lipit în parbriz să iasă din sat, dispersând puţin adunarea cu profil tradiţional. Automobilul rusofil demarează, gazdele se regrupează în urmă pe şosea.
E ora prânzului la Grinăuţi, raionul Rîşcani, Republica Moldova, un sat cu aproape 1.200 de locuitori de lângă Bălţi. Şi e poate prima dată când e cuprins de atâta vervă. Simion Plămădeală, un poet născut aici, plecat în Kazahstan pentru că nu voia să predea rusa lângă Prut, urmează să primească Decoraţia Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, categoria A “Literatură”, din partea statului român.
Poetul întâmpină adunarea
Când automobilele negre ale oficialilor români şi moldoveni ajung la intrarea în sat, Plămădeală e deja pregătit. E îmbrăcat la costum, stă drept şi rosteşte tare, ritmat, pentru toţi cei sosiţi, aceeaşi formulă de bun-venit: „Vă spun cele mai frumoase, cele mai interesante, cele mai sublime cuvinte din lume, pentru că am venit să vă văd aicea în satul unde m-am născut, la Grinăuţi...”. E un discurs pe care îl va repeta, fericit, toată ziua.
Simion Plămădeală are 77 de ani. Uneori, e greu să-l urmăreşti. Dar e singurul poet de limbă română care a trăit mai bine de 60 de ani în Kazahstan (Plămădeală s-a mutat acum
