Sunt un mare iubitor de animale. Pe de altă parte, când văd prunci ucişi de câini, indiferent de ce fel - maidanezi, comunitari sau dresaţi - îmi vine să turbez! Mai rău ca în Comuna Primitivă, oameni sfâşiaţi de animale. Nu există an din 1990 încoace să nu se pună în discuţie problema câinilor fără stăpân. Sunt un mare iubitor de animale. Pe de altă parte, când văd prunci ucişi de câini, indiferent de ce fel - maidanezi, comunitari sau dresaţi - îmi vine să turbez! Mai rău ca în Comuna Primitivă, oameni sfâşiaţi de animale. Nu există an din 1990 încoace să nu se pună în discuţie problema câinilor fără stăpân.

Originea lor este certă şi fără nici un dubiu. Modernizarea oraşelor sub Ceauşescu a dus la dispariţia unor întregi cartiere. Câinii din curţile oamenilor au rămas fără stăpân şi s-au înmulţit în mod progresiv. Unii s-au sălbăticit de-a dreptul, alţii au căpătat, datorită bătăilor, o ură viscerală împotriva noastră, a bipezilor. Care sunt soluţiile? Multe, dar autorităţile şi ONG-urile nu se pot pune de acord. Nu am stat niciodată cu mâinile în sân, precum alţii, ci am căutat soluţii.

Ţin minte că acum patru ani, într-o situaţie identică, la Evenimentul zilei am organizat o masă rotundă pe această temă. Am avut privilegiul să moderez această întâlnire, care s-a terminat în coadă de peşte. Era chiar să iasă cu bătaie. De o parte, senatorul Marius Marinescu, mare iubitor de animale, şi câteva doamne în vârstă, de cealaltă, reprezentanţii Primăriei Capitalei. Evident, nu s-a ajuns la nici un consens, de atunci nu s-a întâmplat nimic… Una dintre cele mai interesante propuneri a venit din partea Elenei Udrea, care a solicitat - conform legislaţiei americane - eutanasierea câinilor, dacă aceştia nu sunt adoptaţi într-o perioadă determinată (două săptămâni) de la momentul prinderii lor.

Asociaţiile pentru drepturile animalelor au protestat furios. Lucru