Dacă UE vrea să iasă din această criză de legitimitate, trebuie să devină o piaţă permisivă a muncii. Aşa s-ar crea ocazia ca Uniunea să devină o experienţă personală pentru fiecare.

Prea puţini europeni mai acceptă astăzi provocarea de a trece graniţele intracomunitare pentru a se reloca în altă ţară cu locul de muncă. Barierele lingvistice sau, mai simplu, inerţia sunt motive des invocate la nivel personal. Dar tocmai aceste vremuri de criză în care milioane de tineri din sudul continentului sunt lipsiţi de orice perspectivă ar trebui să reprezinte un impuls pentru a trece peste aceste inconveniente. Dacă nu acum, atunci când?!

Mobilitatea muncii trebuie să scape, în sfârşit, de izul eşecului. Pentru că oamenii nu se uită după joburi în străinătate nu doar din motive personale, ci cu precădere din cauza barierelor birocratice aberante şi din cauza sentimentului că „nu prea aş fi binevenit acolo”. Dar mobilitatea este o adevărată binecuvântare, inclusiv pentru ţara gazdă care îşi poate acoperi deficitul de forţă de muncă. Către exterior, UE a arătat că este hotărâtă să menţină moneda Euro şi unitatea continentului. E timpul ca Europa să arunce o privire şi în interiorul graniţelor sale şi să facă ceva şi pentru cetăţenii săi.

Dacă un guvern face reclamă pentru locurile de muncă din afara frontierelor naţionale, nu înseamnă că acel Executiv a eşuat sau că declară falimentul statal. Europa are mult mai multe de oferit oamenilor decât va putea vreodată să o facă un singur stat naţional. Dacă nu schimbăm ceva în curând, Uniunea Europeană va deveni un proiect elitist care îşi motivează existenţa prin succesele anilor trecuţi. Dar cu viitorul cum rămâne?!

Nebunia scurgerilor – ce valoare mai are azi un scandal? (The Guardian)

Când o informaţie „se scurge” în presă avem de-a face cu un scandal. În Marea Britanie am avut o sumedenie în ul