Dacă Elena Udrea ar fi învăţat politică de la Traian Băsescu, aşa cum se laudă, de mult ar fi trebuit să plângă în direct la televizor, recomandându-i lui Cristian Popescu Piedone o perioadă prelungită de odihnă departe de PDL, ca să îşi revină omul din şocul traumatic al şantajelor USL.
Din învăţăturile lui Băsescu, Elena Udrea a înţeles doar "apără-mă, doamne, de intelectuali". Altfel nu se explică eroarea politică majoră de vineri când, cu o zi înainte de semnarea protocolului cu UNPR, soldatul până mai ieri credicios lui Gabriel Oprea, Cristian Popescu Piedone a defilat la braţ cu Ponta, Antonescu şi Constantin, chit că până mai ieri şefa PDL Bucureşti îl plasa în avangarda Coaliţiei la locale.
Că Piedone a întors armele peste noapte nu e o mare mirare. În toamna anului trecut a plecat din PC nu invocând vreun principiu, ci faptul că Dan Voiculescu nu i-a poruncit lui Daniel Constantin să convoace un congres extraordinar în care să-i predea partidul. Şi-a negociat puterea teatral. Azi a anunţat că renunţă la toate funcţiile, mâine s-a răzgândit după o disicuţie cu Voiculescu, iar poimâine a trimis o scrisoare de despărţire definitivă.
Şi-a găsit rapid un loc cald în tabăra UNPR. Prietenă cu Gabriel Oprea, Elena Udrea l-a reevaluat rapid. A făcut uitat faptul că, alături de Andrei Chiliman, Piedone promitea cu câteva luni înainte "să salveze Bucureştiul de Elena Udrea", ocupând toate intersecţiile cu corturi în care se strângeau semnături pentru eliberarea Capitalei.
Mai mult, l-a răsplătit, în decembrie anul trecut avansându-l drept "cel mai bun posibil" şef de campanie PDL-UNPR pe Bucureşti.
Dacă ar fi avut urechi de auzit, cu doar câteva momente înainte primarul de la 4 îşi rostise crezul politic: "În 2008, am bătut la toate porţile partidelor, «sărut mâna PSD, sărut mâna PDL, sărut mâna PNL, mă luaţi şi pe mine de candidatul
