… desi departe, foarte departe de mine gandul de a arunca primul cu piatra in problema avorturilor. Problema este cat se poate de complicata, pe mai multe niveluri, si pentru toate partile implicate: pentru ca, dincolo de mama si de fat, mai exista (va vine sau nu sa credeti) si-un tata (in fine, de cele mai multe ori), ba chiar si-un medic care aplica procedura (de care uitam cu totii). Nici o decizie nu va multumi intotdeauna pe toata lumea, asa ca macar asupra acestui punct ar putea sa cadem de acord : e o decizie dureroasa, complicata pentru toata lumea – si asa s-ar cuveni sa fie.
Nu vreau sa intru intr-o polemica fara de sfarsit. Indiferent daca fatul, embrionul, blastomerul sau cum vreti sa-l numiti e om de la momentul conceperii, din momentul in care devine viabil sau dupa nastere, putem cadea de acord ca are posibilitatea de a fi om. Om. Si-atunci, indiferent de la premizele de la care plecam, putem sa mai si recunoastem ca decizia de a face sau nu avort se cuvine a fi ceva mai complicata decat alegerea tunsorii potrivite la coafor. Inteleg, e si aceea o decizie dificila, dar ceva ma face sa cred ca nu le putem compara.
Tocmai de aceea am fost surprins sa constat ca initiativa legislativa de a mandata consilierea inainte de avort a fost intampinata cu strigate oripilate de incalcare a drepturilor democratice si de manipulare a femeii aflata intr-o stare « vulnerabila ». Despre partea incalcarii insa, domnisoara, sa ma ierti, dar acu’ vrei vrea cu democratie si cu drepturi sa ma certi. Io-te un secret numai bun de impartasit la 21 de ani : democratia ne obliga la multe. Ne obliga sa nu putem bea pana la 18 ani (21 in SUA). Sa nu putem trece strada pe rosu. Sa nu putem conduce masina pana la 18 ani (16 in SUA). Sa ne facem asigurari la masina. S.a.m.d.. Despre partea « vulnerabilitatii » si a « manipularii », la care face referire Violeta Alexa
