Ultimele săptămîni au fost agitate, dar nu în van, pentru spaţiul literar al ficţiunii speculative româneşti. Cititori pasionaţi (fani), scriitori în devenire (autori care publică pe internet şi/sau pregătesc volumul de debut) precum şi scriitori consacraţi (deja membri ai Uniunii sau care au măcar două volume publicate) s-au întîlnit în două sfîrşituri de săptămînă, la Bucureşti (16-18 martie) şi la Timişoara (23-25 martie) pentru două şiruri de manifestări distincte, amîndouă gîndite spre promovarea şi dezvoltarea SF-ului românesc. Prima întîlnire, cea de la Bucureşti, sub titlul „Final Frontier“, a fost un tîrg de carte, jocuri şi benzi desenate, care a avut în paralel, într-o altă sală, un şir de colocvii, cîteva premieri şi conferinţe, toate avînd ca idee centrală ficţiunea speculativă şi fantastică din România, în 2012. Trebuie amintite mai ales premiile revistei Galileo (a doua ediţie), premiile fanilor (prima ediţie) şi finalul manifestării, medalionul Liviu Radu. Chiar dacă s-a mai scris despre acestea, pentru o mai bună integrare cu următoarele trei sferturi ale textului de faţă, este important să subliniez pentru ce motive consider importante cele menţionate. Premiile revistei Galileo sînt votate electronic, în mai multe runde, de abonaţii revistei, varianta pe hîrtie. Indiferent dacă votantul este scriitor, critic sau simplu cititor, primeşte un vot. Din lista totală a nominalizărilor, conform numărului de voturi pe rundă, rămîn din ce în ce mai puţine texte, pentru care se votează din nou în rundele următoare. Finaliştii, premiaţii sînt rezultatul unui soi de brici al lui Ockham, nu neapărat logic, sigur aritmetic şi democratic. Premiile fanilor sînt votate electronic, prima lor ediţie punînd împreună cîteva zeci de cititori de literatură SF&F românească. (Deşi a fost votată şi categoria „cea mai bună carte străină“, iar nu „cea mai bună traducer