Casa Domnului din fortareata

Ziduri inalte de peste patru metri, cenusii, pe deasupra cu sarma ghimpata, aduc aminte mai degraba de o fortareata decat de o biserica. Sun la poarta, o poarta straveche, de lemn imbracat in tabla groasa si cetluita cu benzi late de fier si imi deschide o batrana surazatoare, inarmata cu o matura cu care stransese pana atunci frunzele cazute. Are pe ea un halat maro si o vesta larga, de lana - poate numai mie, ajuns la Istanbul dintre zapezile de acasa, nu imi pare frig. Aerul de aici, dintre ziduri, este mai clar decat acela din larmuiala acestei "mahalesi", numita "a lui Mehmet Pasa", din cartierul Haskoy, larma pe care am lasat-o afara, odata intrat in minunata gradina a bisericii. Stiuta drept biserica romanilor din Istanbul, aceasta are hramul Sfintei Paraschevi si al Sfantului Martir Constantin Brancoveanu, alaturi de fiii sai, Sfintii Martiri Constantin, Radu, Stefan si Matei, fiind ctitorita de chiar insusi Voda Brancoveanu, la anul 1692. De indata apare si parintele Sergiu Vlad. Este tanar si surazator, un suras la fel de limpede ca acel aer al gradinii, nelasand indoiala fata de sinceritatea bucuriei cu care primeste oaspetii in aceasta stranie Casa a Domnului, care aduce mai degraba a fortareata. Fara graba, in vreme ce o echipa de la Televiziune isi pregateste instrumentele pentru un interviu, privesc in jur. Din ce in ce mai mirat, descopar asternuta la picioarele mele o intreaga istorie.

Icoanele facatoare de minuni

Primele urme ale unei biserici cladite pe aceste locuri, in vechiul cartier bizantin Pridikion, dateaza din vremea lui Leon cel Mare, din veacul al VI-lea. Dupa mai multe refaceri, biserica Sfanta Paraschevi a fost reconstruita din temelie in anul 1692, ctitorita fiind cu ajutorul donatiei facute de vrednicul domnitor martir Constantin Brancoveanu, pe acelasi loc in care se afla