La Editura Paideia a apărut în condiţii grafice de excepţie imensul volum Demetrius Cantemir - Istoria creşterilor şi descreşterilor Curţii Othman(n)ice. Historia incrementorum atque decrementorum aulae Othomanicae. Versiune românească în ediţie princeps - Dan Sluşanschi. Prefaţa traducerii româneşti de acad. Virgil Cândea.

Pe ultima copertă, prof. dr. Ion Bănşoiu, preşedintele editurii Paideia, scrie: "La 300 de ani de la apariţia versiunii franceze, abia acum literatura istorică de bază în limba română se îmbogăţeşte cu acest tratat, graţie iniţiativei intelectuale de vocaţie naţională pe care a avut-o şi a dus-o strălucit până la capăt, cu ultima suflare, la modul propriu, eminentul clasicist al Universităţii Bucureşti Dan Sluşanschi." De asemenea, în prefaţa sa, acad. Virgil Cândea precizează: "Oricât ar părea de curios, magistrala operă a lui Cantemir asupra istoriei Impărăţiei Otomane nu a fost publicată niciodată până la ediţia critică din 2001 a prof Dan Sluşanschi, pornind de la originalul latin regăsit de noi în 1984, ba nici măcar în forma ei completă."

Trebuie să spun de la început că, atunci când am citit aceste rânduri, am fost uşor derutat. Prin 1960, elev fiind, am cumpărat de la un anticariat "Istoria Imperiului Ottomanu. Crescerea si scaderea lui. Cu note forte instructive de Demetriu Cantemiru, principe de Moldovia. Traducerea romana de Dr. Ios. Hodosiu. Bucuresci. Editiunea Societatei Academice Romane, MDCCCLXXVI", un uriaş volum cu foile îngălbenite, în limbajul încântător al primelor tipărituri în scrierea română modernă, cu care, chiar dacă nu l-am citit din scoarţă în scoarţă, m-am delectat ani la rând. (Ba chiar, "inspirat" de istoria unuia dintre sultani, dintre cei mai sângeroşi, am scris, cu tocul cu peniţă, la 14 ani, o naivă tragedie în "trei acte şi nouă tablouri"! Avea ... 213 pagini!). Intrigat, am început să cercetez,