După ce în primele două părţi aţi învăţat câte ceva despre cotrobăitul prin băi şi dormitoare, aflaţi acum rezultatele unui studiu transnaţional dedicat ritmului de viaţă. Fragmentul ce urmează este extras din cartea "Pe gaura cheii" a lui Sam Gosling, profesor de psihologie la Universitatea din Austin, Texas. Volumul este în curs de apariţie la Editura Trei.

Minutul elveţian şi ora peruană

Colega mea de birou crede că se comportă neglijent dacă apare cu mai puţin de jumătate de oră înainte de curs - aşa că aţi face bine să n-o credeţi dacă se va plânge că "s-a lenevit" doar pentru că acum vine cu 10 minute înainte de curs. În mod similar, oamenii din diferitele culturi folosesc standarde diferite pentru a judeca comportamentele. Dacă ajungi cu un minut după ora stabilită la o întâlnire poate fi considerat târziu în Elveţia, dar destul de acceptabil în Brazilia. Problemele provocate de standardele care se schimbă i-au făcut pe unii cercetători să adopte o abordare mai obiectivă faţă de studiul stereotipurilor naţionale, comparând ţările în funcţie de datele obiective.

Unul dintre cele mai evidente lucruri cu privire la călătoria dintr-o ţară în alta este diferenţa aparentă de ritm de viaţă - în unele ţări întreaga populaţie pare că ia amfetamine, localnicii agitându-se cu frenezie pentru a îndeplini diferite sarcini şi ducându-se în diverse locuri cu o repeziciune alarmantă. În alte locuri, cetăţenii merg relaxaţi, fără nicio grijă dintr-un loc de popas într-altul, de parcă beau apă cu somnifere. Peruvienii chiar au conceptul de hora peruana, sau "oră peruană", care se traduce cam cu o oră mai târziu. Atât de relaxată este punctualitatea peruană încât guvernul acestei ţări a promovat o campanie - la hora sin demora sau "ceasul fără întârziere" - pentru a îmbunătăţi reputaţia naţiunii.

Cât de repede cumperi un timbru

Robert Le