Craiova e azi doar o amintire. O rană vie ce aşteaptă un doctor priceput sau "un transplant de iubire", cum sugera Cristi Minculescu, unul dintre marii suporteri ai "Ştiinţei". Craiova Maxima a ridicat atât de mult ştacheta, încât povara a fost prea mare pentru generaţiile următoare. Greutatea a apăsat şi pe umerii urmaşilor echipei lui Negrilă, Irimescu, Tilihoi sau Beldeanu. Doar copiii lui Silviu Lung au reuşit să răzbată până în mijlocul scenei. Tibi, ghinionist, a ieşit prematur din joc. Ştafeta a fost preluată de Silviu Lung Jr, mezinul familiei. Un tânăr prea serios pentru vârsta sa, ce poartă banderola de căpitan al Astrei Ploieşti. S-a maturizat rapid încercând să resusciteze Craiova. E printre puţinii participanţi la ultima retrogradare care nu poate fi acuzat de înaltă trădare. Urmăriţi-l cu încredere.
Când ai realizat cine e tatăl tău?
Când am văzut primele meciuri cu el. Când aveam patru sau cinci ani, mă lua lângă el şi ne uitam împreună la casete. "Hai, vino, fiule, să-ţi arăt cine a fost tatăl tău", îmi spunea.
Ce meciuri ţi-a arătat?
Am văzut meciul Craiovei cu Bordeaux, meciul cu Kaiserslautern. Mi-a arătat şi o partidă jucată de Steaua la Galatasaray, ştiu că a făcut un joc foarte bun. Am mai văzut şi câteva meciuri ale naţionalei.
"Întotdeauna mi s-au pus beţe în roate"
Cât de greu e să te cheme Lung, mai ales când eşti şi portar?
Nu e deloc greu, dar lumea mă raportează la ce a fost tatăl meu şi la performanţele sale, care sunt foarte greu de realizat în momentul de faţă. Să aperi atâtea meciuri la naţională, să fii căpitan, să joci o semifinală de Cupa UEFA şi o finală de Cupa Campionilor, sunt nişte perfomanţe greu de egalat.
Au fost discuţii, unii probabil au crezut că eşti favorizat.
Niciodată nu am fost favorizat, ba întotdeauna mi s-au pus beţe în roate. T
