Cîteva reflecţii despre cum se vînd cărţile în România, generate de un nou material de tipul “cea mai vîndută carte din România”, apărut în ZF. Ca o notă premergătoare, trebuie să înţelegeţi că datele despre tiraje sînt extrem de aproximative. Editurile nu declară exact vînzările, iar cînd o fac se uită mai ales cam cît a fantazat concurenţa. După datele ZF, implicit ultraaproximative, cele mai vîndute ar fi:

1. Principele Radu – Anul regelui

2. Principesa Margareta, o carte de bucate

3. Mihaela Rădulescu

4. Eco – Cimitirul din Praga

5, 6 – MIhaela Bilici – cărţi despre nutriţie

7. Aurora Liiceanu

8. Nabokov

9. Salinger

10. Murakami – 1Q84

Observaţii: veşti bune: au intrat două cărţi noi de literatură. Înseamnă că mai e şi un public de “nou” cît de cît, pe o piaţă extrem de amorţită şi conservatoare. La Eco forţa brandului e mai mare (romanul nu e cine ştie ce), la Murakami e o carte comercial-deşteaptă cinstită Salinger e în topuri de decenii, se cumpără în draci (poate pentru că o fi în programa şcolară, nu ştiu). Nabokov e cică bun de făcut cadou. Mihaela Rădulescu – trebuia să iasă ceva şi din industria glossy, avem încă o duzină de reviste lucioase care-şi au nucleul dur de cititori Bilici – nutriţia e pe bune un subiect obsedant – o ştire despre mîncare pe portalurile de informaţie va face întotdeauna neverosimil de mult accesări. Ne cumpărăm în prostie cărţi de bucate şi apoi cărţi prin care să ne simţim vinovaţi că iar am băgat ca porcii. Cercul de vînzări e perfect. Asta cu regele nu mă impresionează. Nu cred că au devenit românii mai monarhişti. Mai curînd s-au împuţinat foarte mult cumpărătorii de carte şi atunci monarhiştii par mai mulţi (cam ca la protestele de la Piata Universităţii). Să nu uităm că unul dintre titluri e de fapt carte despre mîncare. Subiectul mîncare e mai puterni