În această seară, pe scena Operei Române din Bucureşti, fostul sportiv Marcel Roşca este invitat special în spectacolul "Mefistofele"
Un puşti născut în Bucureştiul anului de război 1943. E la un pas de închisoare încă de fraged, trage cu un pistol furat şi şterpeleşte muniţie de la cursurile de tir. Are o voce teribilă, moştenită din familie, şi visează să devină cîntăreţ la Operă. Deocamdată, rămîne la tir. E exclus întîi din lotul naţional de tineret pentru firea rebelă, apoi un an, din viaţa sportivă, din raţiuni pe care doar autorităţile comuniste le înţelegeau. Nu, nu e o dramă filmul!
La 19 ani, băiatul ratează o medalie olimpică la Tokyo '64: "prietenii" îi modificaseră pistolul. Scapă dintr-un groaznic accident de maşină, termină Facultatea de Teatru şi obţine argintul olimpic la Mexico '68. Face furori la "Steaua fără nume", devine solist de muzică uşoară apreciat de familia Ceauşescu şi dictatorii lumii invitaţi la Bucureşti. La Olimpiada din 1976 nu mai ajunge: refuză să devină membru de partid.
Cîntă la Opera Română pînă în 1984, cînd fuge în Germania. Şi ajunge bas al Operei din Essen, unde adună 1.000 de oameni, în medie, la fiecare spectacol. Fiul lui Iov e Marcel Roşca, împlinit "deşi în operă nu e ca în tir, nu se cîntăreşte prestaţia".
Sînt episoadele dispuse în zig-zag, ale unui puzzle copleşitor care respiră: din ele, se strecoară viaţa campionului la pistol viteză şi a cîntăreţului de muzică uşoară şi operă. În fundal, decorul unei epoci cînd în România credinţa, cultura şi sportul supravieţuiau sugrumat.
Marcel Roşca trăieşte azi într-o casă cu 4 etaje din Essen, soţia lui e medic neurolog, şi au împreună trei băieţi, de 10, 13 şi 19 ani. În oraşul german renumit pentru mafia maşinilor furate şi fixat în istorie sub numele dinastiei Krupp, surîsul destinului!, celebrul producător de a
