Teatrul de Balet din Sibiu a început din vara trecută să îşi facă tot mai multe relaţii internaţionale. A fost în turneu în Italia cu baletul Giselle, pus în scenă de Pavel Rotaru, şi va reveni în Italia şi în acest an. Apoi, spectacolul Spărgătorul de nuci, într-o nouă variantă, datorată coregrafului de origine română, din Florida, Vasile Petruţiu, a putut fi urmărit, în toamnă, în Florida şi apoi la Sibiu. Iar, de curând, scena sibiană a găsit o nouă formulă de colaborare internaţională, prezentând o Gală de Balet în care au evoluat solişti de la Baletul de Stat din Berlin şi de la Teatrul de Balet Sibiu.
Recitalul a fost dinamic şi cu o deschidere stilistică destul de largă, de la clasicul pur la modern, în ambele stiluri fluctuaţiile valorice fiind însă destul de mari. Componenţa ambelor trupe – caracteristică internaţională – este un amestec europeano-asiatic de dansatori, şcoliţi însă cu toţii după formulele tricentenare ale clasicului european, chiar dacă unii dintre ei se pot plia şi formelor moderne, în cadrul acestora din urmă concentrânduse, în fapt, polul valoric al serii de dans. Gala de balet a cuprins, în principal, partituri care fac parte în mod obişnuit din recitalurile de balet, în coregrafii consacrate, precum adagio actului II din Lacul lebedelor de Piotr Ilici Ceaikovski sau Grand pas de deux din Sheherazada de Rimski-Korsakov, interpretate cu acurateţe (aceasta fiind însă singura calitate) de Dmitry Semyonov şi Viara Natcheva de la Baletul de Stat din Berlin, sau Pas de deux-ul din Coppelia de Léo Delibes şi cel din Don Quijote de Ludwig Minkus, interpretate de încântătorul şi delicatul cuplu japonez, format de Risa Mochizuki şi Takahiro Tsubo, de la Teatrul de Balet din Sibiu. Impecabili ca tehnică şi foarte dăruiţi în mişcare, structura lor fizică îi recomandă, însă, mai puţin pentru partitura din Don Quijote. În fine, stilul lui A