Voi povesti mai jos despre un p recursor al lui Brâncuşi despre care n-a vorbit nimeni. A trăit în Oltenia până la 92 de ani. A plecat din lumea aceasta cam pe când Oltenia a fost ocupata vremelnic (1718 - 1739) de austrieci, care o numiseră, magistral: "Valachia Caesarea"...
S-a născut în anul 1628 în localitatea Ianina - regiunea Pindului. Istoricii notează că întreg ţinutul şi localitatea natală erau destul de prospere în acea perioadă. Alături de aromâni, în Ianina mai locuiau greci şi albanezi, majoritatea ocupându-se cu comerţul. Din raţiuni de afaceri, tânărul a ales să se mute în Ţara Românească în anul 1648. Ţara Românească era condusă în acele vremi de domnitorul Matei Basarab (1632 - 1654). Aici tânărul se va stabili în Oltenia, unde existau deja comunităţi însemnate de aromâni, unii dintre aceştia ajunşi în importante funcţii administrative. Oraşul ales este Râmnicu Vâlcea, unde-şi va întemeia şi o familie. Unele surse indică faptul că pe soţia acestuia o chema Despina cu care a avut cel puţin un copil: Mihai. Întrucât şi el, şi soţia erau aplecaţi spre credinţa ortodoxă, fiul a fost îndreptat spre preoţie.
Nu se ştie cu exactitate ce fel de afaceri a avut tânărul nostru, ci doar că a practicat negustoria între anii 1648 şi 1692, aşadar până spre mijlocul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714). Ajuns în etate de 64 de ani, a hotărât să se dedice exclusiv vieţii monahale...
Cunoscându-l personal pe Episcopul Ştefan al Râmnicului (1673-1693), în anul 1692 este tuns în călugărie şi primeşte numele de Antonie (nu i se cunoaşte numele iniţial, de mirean). Dorinţa sa cea mai mare era de a se retrage pentru restul vieţii pământeşti la una dintre Mănăstirile Muntelui Athos. Zis şi făcut, Monahul Antonie s-a dus la Episcopul Ilarion al Râmnicului pentru a lua binecuvântare să meargă la Sfântul Munte Athos. Arătându-i părinteşt
