Bibliografia istoricului, comparatistului, istoricului literar, prozatorului, traducătorului şi memorialistului Alexandru Ciorănescu (1911–1999), elaborată de doamna Lilica Voicu- Brey1, este lacunară, imprecisă în unele descrieri analitice şi, adesea, derutantă chiar şi pentru specialişti.
O cercetare atentă a unei astfel de lucrări, care ar fi trebuit să fie un excelent instrument de lucru, demonstrează, fără echivoc, că autoarea nu a consultat o bună parte din cărţile, studiile istorice şi articolele pe care Alexandru Ciorănescu le-a publicat în presa literară din România. Sunt unele regretabile omisiuni care indică superficialitate, comoditate şi o insuficientă cunoaştere a temei de cercetare.
Bibliografia acestui veritabil spirit enciclopedic, apreciat de cărturarii cei mai însemnaţi din Europa, este incompletă deoarece nu cuprinde literatura sa epistolară, care este foarte bogată şi care conţine informaţii şi precizări extrem de preţioase privind relaţiile cu unii dintre colegii de generaţie sau cu unii dintre dascălii pe care i-a admirat şi preţuit.
Edificatoare în acest sens sunt epistolele, inedite, trimise profesorului Nicolae Iorga, pentru care Ciorănescu a nutrit întotdeauna un adânc sentiment de recunoştinţă şi veneraţie.
*
Valladolid, 11 septembrie [1]935
Stimate domnule profesor,
N-aş vrea să trec înaintea domniei voastre drept un nerecunoscător, şi scrisoarea mea ar fi prea lungă dacă ar trebui să număr într-însa toate datoriile pe care vi le mărturisesc.
N-am vrut în ultima scrisoare decât să lămuresc pentru ce nu cred că îmi va fi posibil să epuizez tot materialul aflător la Simancas2, prea vast pentru a putea fi parcurs într-o lună.
De altfel de când am trimis această scrisoare situaţia nu mai e aceeaşi, şi nu voi mai putea spune că am fost ajutat numai de ai mei, deoarece
