Dito şi Idem, Astra, roman epistolar,

traducere din limba germană de Grete Tartler,

Bucureşti, Editura Humanitas, 2011, 236 pag.

„Cărţi din alte timpuri sau vorbind despre lumi de altădată... Cărţi venerabile, cu patina vremii, cărţi de preţ, multe căzute pe nedrept în uitare... Cărţi cu savoarea unui vin nobil şi vechi, redescoperite, recuperate şi redate lumii de azi.” Astfel sună descrierea pe care Editura Humanitas o face uneia dintre recent lansatele colecţii, „Vintage”, şi în care, pe lângă cărţi precum Amintiri de la Junimea a lui Iacob Negruzzi, apar şi titluri traduse, un exemplu fiind volumul Astra semnat de Dito şi Idem, mai precis Carmen Sylva şi Mite Kremnitz (ciudat fapt – în spatele unor pseudonime literare să se ascundă altele).

Avem de-a face cu o carte la patru mâini, izvorâtă din prietenia a două erudite autoare de limbă germană pe care viaţa le-a adus în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea printre români, două femei despărţite uneori de rigorile sociale, dar apropiate de pasiunea pentru scris, de cercurile pe care le frecventau şi de sentimentul unui soi de exil într-o lume diferită de cea în care s-au născut. Astra este un roman epistolar în care răzbat limpede ecouri puternice ale unui romantism târziu. De altfel, chiar titlul face referire la poemul Luceafărul, volumul descriind un soi de istorie similară a unui personaj feminin căruia dragostea îi este interzisă.

Modelul epistolar de alcătuire a textului îi îngăduie cititorului să înţeleagă foarte clar care pagini sunt scrise de Carmen Sylva şi care de Mite Kremnitz. În plus, convenţia scrierii de tip epistolar ascunde de multe ori de fapt însemnări de jurnal, pasaje lungi de text nefiind altceva decât ample confesiuni sentimentale sau notaţii ale activităţilor zilnice mai însemnate. T

extul în sine nu ascunde decât puţine del