Peste tot în lume, cam pe la sfârşitul primului trimestru, vine vremea bilanţurilor anului care s-a scurs. Se publică cifre, se fac socoteli, comparaţii, statistici.

În acest timp al globalizărilor, nici domeniul comerţului cu opere şi obiecte de artă nu se lasă mai prejos. Pe plan mondial, se remarcă faptul că piaţa artei funcţionează, să spunem, cu două viteze: pe de o parte, cei care, încercând să-şi protejeze resursele financiare, totuşi speculează asupra operelor de excepţie scoase la vânzare pe timp de criză, cu cifre de la şase zerouri în sus.

Pe de altă parte, se constată un ralenti în zona vânzării pieselor de artă de o calitate medie, datorită mai slabei puteri de cumpărare a colecţionarilor cu mai puţini bani în pungă.

Aceştia, nemaiavând acces la preţurile cerute de obiectele şi tablourile mai vechi, s-au orientat asupra artei contemporane, designului sau... benzilor desenate. Iată o "schimbare de preferinţe" tot datorită crizei. Atracţia pe care arta contemporană o exercită asupra cumpărătorilor cu mulţi bani este un fenomen recent. Tendinţa s-a accentuat după 2008 (tot criza, bat-o vina!), devenind astăzi, pe plan mondial, un segment important în piaţa artei, reprezentând 19,45% din cifrele de afaceri, faţă de 3% în urmă cu zece ani. Forţa economică extraordinară a Chinei, din ultimul timp, a propulsat-o şi în comerţul cu artă pe un loc de frunte.

China deţine 41,4% din vânzările mondiale

Astăzi, China deţine 41,4% din vânzările mondiale, în 2011 totalizând 4,79 miliarde de dolari. Conform statisticilor recente ale "Artprice", comunicate cu prilejul "Art Paris Art Faire 2012" (29 martie - 1 aprilie), americanii au pierdut anul trecut 3% din supremaţia lor. Englezii deţin 19,3%, francezii - 4,5%, germanii - 1,85%, elveţienii - 1,36%, italienii - 1,1%. Enumerarea ţărilor remarcate în comerţul de artă continuă