Răsplata pentru rolul său în Unirea de la 27 martie 1918 a fost închisoarea în Sighetu Marmaţiei şi în Aiud, precum şi deportarea în Siberia.

Una dintre personalităţile care au contribuit decisiv la Unirea Transilvaniei cu România a fost Pantelimon Halippa, preşedintele Sfatului Ţării, Parlamentul Basarabiei, care a decis Unirea cu România şi 27 martie 1918. El era considerat un adevărat erou al Basarabiei, cu un statut asemănător cu cel al lui Iuliu Maniu în Transilvania. Pantelimon Halippa a fost luptător împotriva absolutismului ţarist şi a fost arestat de ultimul ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea. Apoi, după proclamarea Republicii, după prima revoluţie din 1917, Pantelimon Halippa, în calitate de reprezentant al ţărănimii basarabene, a devenit membru al Parlamentului din Petrograd, în timpul regimului condus de social-democratul Kerenski. Pantelimon Halippa a încercat să negocieze cu reprezentanţii noului guvern al Rusiei recunoaşterea autonomiei Basarabiei, însă nu a reuşit. În ajunul izbucnirii Revoluţiei bolşevice, Pantelimon Halippa s-a întâlnit cu Lenin şi cu Troţki. Lenin, care încerca să obţină sprijinul reprezentanţilor naţiunilor asuprite din Rusia în încercarea de a răsturna guvernul condus de Kerenski, i-a spus lui Pantelimon Halippa că este de acord cu proclamarea independenţei tuturor naţiunilor înglobate în fostul Imperiu Ţarist.

Pantelimon Halippa era cunoscut atât de social-democraţii lui Kerenski, cât şi de bolşevici, deoarece în anul 1905, pe când era student la Facultatea de Matematică şi Fizică a Universităţii din Tartu, Estonia, a participat la revoluţia antiţaristă şi devenise unul dintre liderii mişcării narodniciste.

Preşedinte al Sfatului Ţării

După discuţiile lui Kerenski şi cu Lenin, Pantelimon Halippa s-a întors în Chişinău, unde a creat Partidul Naţional Moldovenesc, care milita deschis