Pálffy Tibor face parte din echipa de la Sfîntu Gheorghe din 1995, an în care venirea lui László Bocsárdi la Teatrul „Tamási Áron“, împreună cu un grup de actori de la Figura Studio din Gheorgheni, a marcat o nouă direcţie în teatrul jucat aici. Unul dintre cele mai cunoscute roluri ale lui Pálffy Tibor este cel al Şambelanului, din Ivona, principesa Burgundiei (r. Bocsárdi László), pentru care a şi primit o nominalizare la Uniter, pentru Cel mai bun actor în rol secundar, în 2009. În cadrul Bienalei din 2012, Pálffy Tibor joacă în Neguţătorul din Veneţia (r. Bocsárdi László), în rolul Prinţului Marocului şi al Prinţului Aragonului.
Ai făcut parte din prima echipă care a venit la Sfîntu Gheorghe, în anii ’90, şi a imprimat o direcţie inovatoare în teatrul de aici. Cum ai ajuns să joci la Teatrul „Tamási Áron“?
În ’90 am intrat în trupa lui Bocsárdi, în Figura Studio din Gheorgheni, şi în ’95, cînd dl Nemes Levente l-a invitat pe Bocsárdi să preia funcţia de director artistic al teatrului, atunci el a venit cu şase actori de la Figura. Unul dintre cei şase am fost eu. Eu mă consider un om foarte norocos, pentru mine, lucrurile s-au întîmplat pur şi simplu. Facultatea de Teatru am făcut-o tîrziu, la patruzeci de ani, în urmă cu trei ani am terminat-o, la Tîrgu Mureş. Majoritatea celor de la Figura ne-am făcut actori de pe o zi pe alta.
Ce făceai înainte de a intra în teatru?
Eram turnător… într-o fabrică de ceramică din Tîrnăveni, făceam modele din ghips. Dar pe hîrtie cred că scria turnător. La un moment dat, am văzut la emisiunea în limba maghiară un anunţ: „Teatrul Figura Studio caută actori“, şi m-am prezentat şi eu. A fost un examen de două zile cu dl Tompa, cu Joseph Biro, cu Bocsárdi. Şi atunci am fost selectaţi 13. Am jucat patru ani şi jumătate în Gheorgheni, apoi am continuat aici. Din cei care am venit atunci la S
