Şcoala germană a însemnat performanţă şi rigurozitate, astfel că a atras zeci de mii de studenţi est-europeni.
Prestigiosul istoric clujean, prof. univ. dr. Teodor Pavel, care ne-a dat mai multe cărţi de căpătâi, între care şi monumentalul volum „Călătoria Împăratului Iosif al II-ea în Transilvania la 1773", se ocupă pe larg de soarta românilor în diferite împrejurări, începând cu finele veacului al XVIII -lea. Este vorba despre „europenizarea" structurilor social-economice ale societăţii româneşti şi despre reorientarea politicii externe a Regatului României spre lumea occidentală, explică autorul. Acest lucru a însemnat şi migrarea studenţească spre universităţile din vest, în special din Franţa şi Germania, unde s-au format elitele româneşti. Acest fenomen cuprinde tineri proveniţi din spaţiul cultural ortodox, dominat de imperiile otoman şi rus. Astfel că tinerii români au intrat în lumea catolică şi protestantă, dominată de spiritul liberalismului şi a constituţionalismului modern.
Şcoală pentru elitele est-europene
Teodor Pavel apreciază că, între anii 1800 şi 1880, este vorba despre peste 10.000 de tineri din Europa Răsăriteană şi de Sud-Est, care frecventau cele 14 universităţi germane din marile oraşe precum Berlin, Bonn, Freiburg, Jena, Leipzig, Munchen, Tubingen etc. Numai la Leipzig (Lipsca), de exemplu, între 1859 şi 1909 au fost peste 5.500 de studenţi străini dn zona amintită, români, bulgari, greci etc. Aceşti tineri est-europeni erau prezenţi şi la universităţile din Viena, Graz şi Praga, plus că unii au studiat şi în Franţa ori Olanda. Printre ei au fost numeroşi tineri din Transilvania, Banat şi Bucovina.
D.C. Amzăr, un prim cercetător al fenomenului migraţiei academice spre universităţile germane, ne spune că marii bărbaţi ai românilor, Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, A.D. Xenopol, Alexa
