Adrian-Silvan Ionescu (n. 1952), a studiat la Liceul de Arte Plastice "N.Tonitza" şi apoi la Institutul de Arte Plastice "N. Grigorescu", secţia Istoria şi Teoria Artei, pe care a absolvit-o în 1975. A lucrat ca muzeograf la Muzeul Naţional de Artă, apoi la Muzeul Municipiului Bucureşti, unde a fost director adjunct (1990-1993); apoi a devenit consilier cultural la Inspectoratul pentru Cultură al Municipiului Bucureşti (1994-1995). S-a dedicat cercetării şi, din 1995 până în 2011, a fost cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie "N. Iorga". De la 1 mai 2011, este director la Institutul de Istoria Artei "G. Oprescu". Doctor în ştiinţe istorice (1997). Din 1996 a început să predea. Actualmente este profesor asociat la Universitatea Naţională de Arte, unde susţine cursuri de istoria fotografiei şi a filmului, precum şi un curs de master. Este critic şi istoric de artă cu lungă activitate de cronicar plastic şi organizator de expoziţii. A publicat 12 cărţi şi a editat alte patru. Pentru lucrările sale a fost distins cu Premiul Academiei Române (1992), Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru critică (2002) şi premiile "Simion Mehedinţi" (2003), "Nicolae Bălcescu" (2008), "I.C. Filitti" (2009) şi "George Oprescu" (2010) ale Fundaţiei Culturale "Magazin Istoric". Este cavaler al Ordinului Meritul Cultural (2004) şi al medaliei Regele Mihai I pentru Loialitate (2010).
-Adrian-Silvan Ionescu, de ceva vreme ai fost numit directorul Institutului de Istoria Artei "G. Oprescu". Ce-ţi propui în această funcţie?
- Aproape se împlineşte anul de când am luat funcţia în primire, pe 1 mai 2011, în urma unui concurs dat cu două luni mai înainte. Când mi-am prezentat planul managerial în faţa unei comisii a Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, unul dintre distinşii academicieni care făceau parte din ea mi-a spus, mai în g
