Mihai David-Ghindăoani, Viaţa filosofului Vasile Conta, ediţie critică, tabel cronologic şi bibliografie de Virgil Savin,

Piatra-Neamţ, Editura Crigarux, 2011, 172 pag.

Viaţa lui Vasile Conta a fost plină de consecinţe, dar slabă în rezultate. E un fel de a spune că mai nimic din ce şi-a propus nu a obţinut, dar în schimb s-a ales cu lucruri la care nu s-a aşteptat. În genere, consecinţa e ce decurge dintr-un gest fără a fi fost prevăzut, rezultatul e ce se obţine din el cu intenţie. Consecinţa e efectul colateral, rezultatul e scopul dorit. Între ele e aceeaşi deosebire ca între accidentul provocat din neglijenţă şi cel săvîrşit cu premeditare. Biografia lui Conta e un şir de accidente pe care nu voinţa lui le-a provocat, ci potriveala destinului, adică un concurs iraţional de elemente vagi.

Cine are înclinaţia de a privi cariera lui Conta ca pe un traseu crîncen, în care ambiţiile culminează în triumfuri pregătite cu grijă, acela e atins de o optică de vodevil ieftin. Cel mai adesea, cariera e forma exterioară a unor înfrîngeri secrete, iar ceea ce noi vedem ca semn de înnobilare socială e de fapt consecinţa unor degradări ascunse. Acesta e cazul lui Vasile Conta. O figură strălucitoare şi efemeră, a cărei ascensiune s-a hrănit din clătinări lăuntrice.

Născut la Ghindăoani (judeţul Neamţ) în 15 noiembrie 1845, fiul preotului Grigore Conta a avut de mic un demon interior: un imbold aventuros spre viaţa trăită fără constrîngeri, în afara tiparelor de coerciţie educativă. Ruperea familiei din peisajul copilăriei, odată cu plecarea tatălui de la Tîrgu Neamţ la Iaşi şi apoi de la Iaşi la Cahul, va însemna trezirea la realitate a unui copil care, în chenarul imaginaţiei lui, îşi vedea viaţa ca pe o veşnică prelungire a naturii săteşti. După clasele primare de la Tîrgu Neamţ, Vasile Conta ajunge bursier la Academia Mihă