Politica nu e pentru îngeri. Să vină ceilalţi! Practic, ăsta e mesajul care rămâne în urma acestei săptămâni - nebună pentru cei de la PDL, dar aparent deosebit de fructuoasă pentru ceilalţi. Lovitura aduce aminte de filmul lansat cu succes la sfârşitul lui 2009, în care un candidat la preşedinţie apărea lovind un copil.
Atunci, făcătura a ieşit rapid la iveală. Acum, nu mai e o făcătură, deşi vine tot în prag de alegeri, ci un avertisment real pentru PDL. Poate că plecarea lui Frunzăverde n-ar fi căpătat amploare dacă ea n-ar fi survenit a doua zi după ce premierul părăsise şedinţa coaliţiei de guvernare trântind uşa după el şi insistând ca miniştrii Justiţiei şi Finanţelor să-l urmeze. Pedeliştii de frunte s-au grăbit să dezmintă ieşirea furtunoasă a premierului, care s-ar fi supărat că lumea îi cere bani pentru alegeri. Chiar şi MRU le-a zâmbit ziariştilor trei zile mai târziu, adică joi, dar fără să comenteze în vreun fel la întrebările curioase aruncate spre el.
De altfel, imediat după anunţul făcut de Frunzăverde, unii lideri PDL l-au arătat cu degetul ca pe principalul vinovat de plecarea baronului de Caraş-Severin. Care să fi fost preţul? Aşa cum şi în cazul numirii lui Ungureanu şef peste guvern trebuie să fi existat un preţ, din cauza climatului dificil din şi din afara PDL, la fel a fost unul pentru plecarea numărului 2 (sau 3) în PDL către liberali. Frunzăverde oricum ar fi câştigat alegerile locale din judeţul său (candidează la CJ), iar transferul său cu parlamentarii locali cu tot la PNL i-a dat aripi lui Ponta - odihnit după două luni de nemuncă, dar plătit pentru ele - să afirme că membrii opoziţiei vor catadicsi să revină la treabă la Senat, pentru că, acolo, "de luni, vom avea majoritate".
Sorin Frunzăverde a invocat mai multe motive ca să plece, între care "haosul administrativ" şi lipsa dialogului politic. Aliatu
