"Mister" nu a fost niciodată iubit în Giuleşti. Elocventă e imaginea din 1998, când Cornel Dinu (foto) a plecat cu sacoul "albit" de flegmele tribunei vişinii. Totuşi, vorbeşte frumos despre fanii rapidişti. "Procurorul" îşi aduce aminte de meciurile din trecut şi povesteşte cum l-a învins pe Rică Răducanu, cu cel mai frumos gol din cariera lui.
Ce amintiri aveţi din meciurile cu Rapid?
Într-un meci cu Rapid am simţit pentru prima oară ce înseamnă suferinţa de a fi driblat. În 67, pe fostul 23 August, într-o partidă importantă pentru titlu, pe care am pierdut-o cu 2-0. Nicky Dumitriu m-a driblat de am rămas în iarbă la peluza dinspre Iancului. În plus, mă leagă şi amintirea lui Valentin Stănescu, un om extraordinar, un antrenor care a câştigat campionatul cu ambele echipe.
Nu e un moment foarte plăcut pentru dumneavoastră...
Tot cu Rapid am înscris cel mai frumos gol din cariera mea de fotbalist. Am primit o minge aruncată de la Datcu, am trecut de Motroc şi de Dinu, iar de la 25 de metri am şutat direct în vinclul lui Rică Răducanu.
Şi ca antrenor aţi dat piept cu Rapidul. E uşor să fii adversar în Giuleşti din această postură?
Lucrurile s-au mai schimbat, acolo este un public înfocat. Galeria are un fair-play care nu se găseşte la multe alte cluburi, chiar şi la cele din Bucureşti. Iubirea faţă de echipă este mai puţin alterată decât în alte părţi.
Vorbiţi frumos despre un public care nu vă iubeşte aşa mult.
Galeria Rapidului a fost mereu plină de umor, uneori sarcastică, iar trecerea comandată a Rapidului pe planul doi a fost total nedreaptă. Atunci tribuna a sancţionat acest lucru prin cunoscutul slogan: «Galeria lui Rapid nu e membră de partid». Şi nu a fost, chiar dacă echipa s-a format din grupul de la Griviţa Roşie. Că tot m-ai întrebat la început de amintiri, nu pot să-l uit pe unul dintre c
