Toate animalele care au blăniţă suferă, primăvara, pentru faptul că o pierd. Nu de tot, părul urmează să se regenereze. Însă odată cu ele suferă şi stăpânii, care trebuie să adune ghemotoace de blană împrăştiate prin toată casa. Iată cum puteţi trece mai uşor, cu toţii, peste această perioadă.

Năpârlirea este un proces natural şi fiziologic prin care animalele îşi pierd din învelişul pilos, la trecerea dintr-un sezon în altul.

Prin acest proces, ele se adaptează la temperatura exterioară, procesul având loc primăvara şi toamna, aflăm de la medicul Liviu Harbuz.

Durata perioadei de năpârlire şi abundenţa părului pierdut variază în funcţie de rasă, dar şi se condiţiile în care a fost ţinut animalul.

Dacă a fost crescut afară, năpârlirea este mai abundentă. Dacă a stat numai în casă, unde temperatura e cât de cât constantă pe tot parcursul anului, năpârlirea nu e atât de bine conturată.

Se poate spune, chiar, că ea este continuă şi subtilă, adică se derulează pe tot parcursul anului, dar cu o intensitate redusă.

Asta la rasele cu păr scurt. La cele cu blăniţă bogată, năpârlirea le dă un aspect ciufulit, chiar bolnăvicios.

Nu vă speriaţi, totul este normal. Doar doar dacă observaţi că pierderea părului e asociată cu roşeaţă, uscăciune sau chiar răni înseamnă că este vorba de o afecţiune şi trebuie să mergeţi la medicul veterinar.

Procesul de năpârlire nu e unul plăcut, mai ales pentru stăpân. Toată casa e plină de păr, de la farfuriile din bucătărie până la hainele din şifonier.

Pentru a trece cu bine peste această perioadă, iată ce măsuri puteţi lua:

Periaţi animalul periodic, ajutând firele de păr să cadă mai repede şi să le adunaţi direct de pe el.

Cu cât îndepărtaţi mai multe prin periaj, cu atât vor fi mai puţine prin casă. Îl puteţi chiar îmbăia, dar nu prea des, pentru a nu-i distruge stratu