E clar ca a inceput ciolaniada de primavara, iar domnul Sorin Frunzaverde a dat startul simbolic in aceasta competitie aproape olimpica.

Nu oricine e ascultat ambietal

In timp ce, acum cativa ani, dezertarea de la blidul cu fasole, pentru a apuca farfuria cu ciolan, era tradare si blasfemie, iata ca azi, cine scuipa in farfuria din care a mancat ieri, contand ca maine va umfla o strachina doldora cu cascaval, este binevenit si laudat.

Cum bine observase si imparatul Napoleon, de multe ori diferenta dintre un tradator dispretuit si un erou slavit, depinde numai de locul din care privesti peisajul.

Pentru domnul Frunzaverde, peisajul era cam acelasi si acum un an sau doi, chiar trei, cand nimic nu-l impiedica sa bage de seama, cu spiritul lui de observatie, ca Romania "a devenit un stat puternic centralizat si politienesc, in care iti este frica sa vorbesti la telefon si nu este exclus sa fii ascultat ambiental oriunde ai vorbi".

Dar atunci dansul inca nu se simtea ascultat ambietal si nici nu-i era frica sa vorbeasca la telefon, intrucat maselele sale tocmai mestecau un dumicat, cu gura plina de delicatese.

Diazepamul domnului Antonescu

Abia acum, cand ciolanul a ajuns la os, delicatesele o cam sfeclesc in sondaje, iar dumicatul si-a facut digestia rapid pe scara Richter, domnul Sorin Frunzaverde a simtit nevoia sa se asigure antiseismic si sa puna "bazele unei drepte puternice in Romania".

Aviz amatorilor: actuala dreapta nu numai ca n-are baze puternice, dar este si prinsa intr-o alianta de conjunctura care nu poate dura mai mult de opt ani - calculeaza precis si aproape cinic noul traseist SFV. Eventual mai putin.

Cred ca domnul Crin Antonescu n-a prea dormit in ultimele nopti fara diazepam, afland cum vine un altul ca sa-i arate conjunctura partidului si ca sa