Cercetatorii de la Universitatea de Stat din Ohio au descoperit că în timpul unor drame sau tragedii, precum “Titanic”, oamenii se gândesc la relaţiile lor cu persoanele apropiate, iar asta le sporeşte fericirea.
Dramele sau tragediile deşi prezintă o poveste tristă pot să facă oamenii fericiţi nu numai prin calitatea filmului în sine, ci şi prin faptul că atenţia persoanelor care le vizionează se mută spre unele aspecte pozitive din propriile lor vieţi. Liderul acestui studiu, profesoara specialistă în comunicare de la Universitatea de Stat din Ohio, Silvia Knubloch-Westerwick, e de părere că „poveştile dramatice adesea pun accentul pe teme precum iubirea eterna, ceea ce face ca persoanele care urmăresc filmul să se gândească la persoanele pe care le iubesc şi să raporteze viaţa lor, la cea a personajelor din film.
Potrivit studiului, persoanele care se gândesc în timpul filmului că „viaţa lor nu e aşa de rea ca a personajelor din film” nu îşi pot mări doza de fericire. Knubloch-Westerwick a anunţat că acest studiu este unul dintre primirele care să adopte o abordare ştiinţifică a motivelor pentru care oameni adoră poveştile care îi întristează.
Studiul a fost realizat având un eşantion de 361 de studenţi de facultate, care au avut de răspuns la diverse întrebări atât înaintea, cât şi în timpul şi după terminarea filmelor. Persoanele căre au declarat că au fost din ce în ce mai triste în timpul filmului ajungeau după aceea să povestească în chestionare cât mai multe lucruri despre propriile relaţii, amintindu-şi momente fericite şi ajungând sa se simtă mai fericiţi decât înaintea să înceapă filmele. Pe de altă parte, cei neimpresionaţi emoţional de pelicule, au vorbit mai mult despre propria persoană în răspunsurile oferite şi nu au anunţat că ar fi mai fericiţi la finalul filmelor decât înaintea vizionării lor.
Cercetătorii sunt de părere
