Hotararea PDL Bucuresti de a participa cu candidati proprii la alegerile din 10 iunie sugereaza ca, de randul acesta, partidul isi incordeaza muschii asa cum il taie capul personal, fara sa-l tracteze, cu discretia cuvenita, locomotiva Diesel de la Cotroceni.

Ca urmare, hotararea pare sa fie destul de paguboasa pentru partid, desi ar putea aduce avantaje personale candidatilor, indiferent de scorurile cu care ar putea iesi eventualii, perdanti.

Partea goala a paharului

Chiar daca sansele la primaria capitalei sunt mici, in oricare varianta, la sectoare imaginea partidului ar arata intr-un fel cu doi, trei sau patru primari, castigati laolalta cu aliatul UNPR si cu totul in altfel daca ramane cu vreo doi castigati, cu unul sau - doamne fereste! - chiar cu niciunul.

Nu ca ar fi sigur domnul Ontanu, dar sansele sale la sectorul 2 mi se par mai ridicate, decat orice ar putea propune colegii ajunsi rivali din PSD, care de altfel inca nici n-au vreo varianta.

In plus, tot cautandu-si singuri candidatii, fara UNPR, s-au pomenit cu refuzul domnului Preda, atat de incomod, incat doamna Udrea a terminat cu o declaratie cam contradictorie:

"...vom candida cu candidati proprii. Orice discutie despre colaborarea cu UNPR, PNTCD, PER urmand sa se faca in zilele urmatoare". Proprii, dar cu colaborare, asta mi se pare ceva ca un fel de adio, dar raman cu tine.

Eventualii perdanti au de castigat

Cred ca nici domnul Silviu Prigoana nu-si inchipuie ca va castiga in lupta dreapta cu doctorul Oprescu, imbatabil in sondaje, om hotarat, din cand in cand independent si chiar simpatizat atat la spital, cat si la primarie.

Pentru Silviu Prigoana, un eventual 20% din sufragii, cat ar putea castiga, n-ar fi un dezastru. Ar fi platforma de pe care ar demonstra ca nu e deloc neglijabil. Dat fi