Avem încă un optimist care susține că problemele zonei euro sunt pe cale să se termine. Acesta este premierul italian Mario Monti care a vorbit la Tokio despre faptul că turbulențele zonei euro se apropie de sfârșit. Nu este primul demnitar de rang înalt care afișează optimism.
Recent, și cancelarul german a vorbit în aceiași termeni. Spre deosebire însă de Angela Merkel, premierul Monti a mers mai departe și i-a numit pe cei care, în ochii lui, sunt vinovați de apariția crizei datoriilor suverane și anume atitudinea risipitoare a Germaniei și Franței din anii 2000.
Mario Monti a apelat la un limbaj plastic. A comparat moneda euro a anului 2003 cu un „bebeluș” și a reamintit că „părinții euro”, Germania și Franța, au permis și încurajat creșterea deficitelor bugetare și a datoriilor publice.
În anul 2003, Consiliul Europei a decis să nu penalizeze primele economii europene ca mărime pentru excesele lor bugetare. Iar dacă părinții zonei euro și-au încălcat propriile reguli, Grecia, stat care a trecut de mai multe ori în ultimii ani pe lângă faliment, a fost „copilul” care le-a urmat exemplul.
Desigur, precedentul există. Dar, cu siguranță, și statele care s-au confruntat în ultimii ani cu mari probleme financiare au partea lor de vină.
Italia caută în continuare soluții de atenuare a crizei, iar lupta cu evaziunea este una dintre ele. Recent, un studiu realizat în Italia relevă nivelul economiei subterane din peninsulă. Rezultatele sunt amețitoare. Munca la negru, care include activităţile de tip mafiot, închirierea de proprietăți fără plata taxelor și alte tipuri de evaziune fiscală, a reprezentat anul trecut 35% din produsul intern brut al țării.
În cifre absolute, economia subterană ajunge la aproximativ 540 miliarde de euro, adică produsul intern brut însumat al României, Finlandei, Portugaliei și Ungariei.
În u
