Economia sud-coreeană a reuşit să treacă cu brio prin criză datorită modelului de creştere sustenabilă şi pătrunde cu paşi repezi în lumea dezvoltată.
Plimbându-te pe străzile Seulului, un oraş cu o populaţie de peste 10 milioane de locuitori, ai impresia că trăieşti simultan în două lumi paralele. Ca în orice stat asiatic, fiecare colţ de stradă este o oportunitate pentru mici afaceri.
Tarabele cu încălţăminte şi îmbrăcăminte „made in China", decolorate de soare şi de agitaţia oraşului, rămân parcă ultima dovadă a unei economii emergente. De cealaltă parte, sutele de zgârie-nori, autostrăzile şi multitudinea de poduri de peste râul Han arată că statul s-a dezvoltat neîncetat în ultimele decenii.
Seul, capitala lumii pentru două zile
Pentru două zile, Seulul a devenit capitala lumii. Peste 50 de şefi de state şi organizaţii internaţionale s-au strâns în urmă cu o săptămână în capitala Coreei de Sud pentru a participa la cea de-a doua ediţie a Summitului pentru Securitate Nucleară.
După ce prima ediţie a summitului a avut loc la Washington, la iniţiativa preşedintelui Barack Obama, organizarea evenimentului din acest an la Seul confirmă statutul ţării asiatice în rândul marilor puteri economice şi strategice. Am avut ocazia să particip la acest summit şi să observ, chiar dacă pentru puţin timp, cum un stat măcinat de război în urmă cu 50 de ani s-a putut dezvolta cu o repeziciune greu de imaginat.
În 1960, Coreea de Sud era unul dintre cele mai sărace state din lume, la acelaşi nivel cu ţările din Africa. La sfârşitul lui 2011, Republica Coreea era mai bogată decât media UE: PIB pe cap de locuitor se ridica la 31.750 de dolari, faţă de 31.550 de dolari la nivelul UE.
Cu o populaţie activă de 24,2 milioane de locuitori şi un PIB de peste 1.000 de miliarde de dolari în 2011, economia Republicii Coreea ocupă poziţia a patra
