În unire stă puterea, arată o zicală istorică, în timp ce, potrivit alteia, românii îşi doresc mai degrabă să moară capra vecinului decât să-l vadă prosper. Ambele mostre de înţelepciune populară se dovedesc deopotrivă adevărate în ce-i priveşte pe politicienii români din Salonta.
Înaintea alegerilor locale din iunie, reprezentanţii PNL, PDL, PSD şi PRM au reînviat o veche idee, conform căreia - pentru a stopa hegemonia UDMR asupra oraşului - românii minoritari ar trebui să se prezinte cu o listă comună de candidaţi. Deocamdată, însă, se şuntează reciproc, ca nu cumva unul să ridice capul deasupra celorlalţi...
60 la 40
De două decenii, primarul şi majoritatea membrilor Consiliului Local Salonta aparţin fără drept de apel UDMR. Motivul e simplu: cei mai mulţi locuitori, 60%, sunt etnici maghiari, care de fiecare dată se mobilizează exemplar la alegeri, impunându-şi cu uşurinţă atât primarul, cât şi majoritatea în Consiliu, în timp ce românii se dovedesc nu doar puţini, ci şi leneşi şi dezbinaţi. Rezultatul? Deoarece aceştia nu ies la vot, iar cei care o fac îşi împart sufragiile între patru partide, românii sunt reprezentaţi în deliberativul local la doar un sfert din "capacitate", departe de potenţialul demografic de 40%.
Cum nu-şi pot impune un primar, tocmai pentru că sunt prea puţini, dar în Consiliu şi-ar putea trimite reprezentanţi pe măsura ponderii lor, ideea unei liste comune de candidaţi la posturile de consilieri e singura fezabilă. Ideea a fost lansată prima oară în 2000, de senatorul PSD Vasile Duţă, dar degeaba: nici atunci, nici în 2004 ori 2008 politicienii români nu şi-au depăşit orgoliile pentru a ajunge la candidaturi comune.
Modelul UDMR
Deloc descurajat de trecutele eşecuri, ideea "frontului" românesc a fost resuscitată din nou, anul acesta, de deputatul PSD Ioan Roman (foto), ales în Colegiul Salonta. La înce
