Se înmulţesc vocile care susţin că în 2012, an cu două rânduri de alegeri, economia va fi sacrificată. Ar fi dramatic! Nu doar că am rata un an de creştere economică, dar ne-am putea trezi şi cu o întoarcere a recesiunii.

Dacă agenda electorală este impusă de calendarul politic, agenda economică o impune viaţa. Întâi şi întâi este obligatoriu să fie recuperate pierderile de producţie din primul trimestru, cauzate în principal de viscolul din ianuarie-februarie. Apoi, trebuie menţinută inflaţia în coridorul de ţintire. Şi, în sfârşit, PIB-ul ţării trebuie împins spre nivelul său potenţial. Iată obiectivele.

Un produs intern brut cu semnul plus în 2012, care să-i urmeze celui din 2011, ar înviora societatea românească şi ar ameliora confruntarea cu condiţiile de viaţă aflate la limita cea mai de jos, care impun cheltuieli mari de protecţie socială. Dar asigurarea creşterii economice, în lunile aprilie-decembrie, va fi posibilă numai dacă vom avea parte de amplificarea investiţiilor şi a exporturilor. Desigur, investiţiile vor avea efecte întârziate, care vor influenţa economia începând abia din a doua parte a anului. Fiindcă ciclurile lor de propagare sunt mai lungi. Exporturile, în schimb, produc deja efecte. Căci au continuat să crească. Dacă vom avea un an cu exporturi mari vom avea şi un PIB cu plus.

Ne dă însă dureri de cap raportul importuri-exporturi, deşi cifrele din 2011 exprimau o tendinţă către optimizări demne de luat în seamă. De mai mulţi ani, de altfel, balanţa exporturi-importuri a dat semne că tinde să se echilibreze. Anul acesta însă, la începutul lui, deficitul balanţei comerciale s-a adâncit. Ritmul importurilor a devansat zdravăn ritmul exporturilor, iar şansele ca să vedem balanţa în cauză echilibrându-se în lunile următoare sunt mici. Soluţionarea problemei depinde în mod fundamental de avansarea restructurării ansamblului eco