James Bradley trăieşte în Sydney, are 45 de ani şi este unul dintre scriitorii australieni de mare succes, fiind încununat cu premii importante şi tradus în multe ţări.
În "Hoţul de trupuri", el ne propune să descindem mai întâi în Londra anului 1826. Atmosferă sumbră, străzi mizere, taverne cu beţivi gălăgioşi şi femei uşoare, clădiri dărăpănate, negre de funingine, cu ferestre sparte, unele astupate cu scânduri. Câini sălbăticiţi şi porci rătăcesc printre trăsuri, iar duhorile fac aerul irespirabil.
În acest decor dickensian mişună o lume pestriţă. Cei mai mulţi sunt săraci şi disperaţi, neavând bani de mâncare sau pentru un adăpost. Într-un loc unde totul e de vânzare, unii gestionează afaceri macabre, dar profitabile – fac rost de material didactic pentru prelegerile pe care chirurgi vestiţi le ţin în faţa studenţilor. În faţa învăţăceilor care îşi plătesc cursurile cu sume consistente, aceşti maeştri ai scalpelului disecă trupuri fără viaţă şi dezvăluie tainele organismului uman în lecţii de anatomie urmărite cu un viu interes. Pentru ca industria procurării de cadavre să fie înfloritoare, gropari şi purtători de sicrie devin informatori, până şi oameni ai bisericii pretându-se să intre în cârdăşie cu hoţii din cimitire.
Orfan de mamă şi de tată, Gabriel Swift devine ucenic al medicului Edwin Poll, un eminent membru al Clubului anatomiştilor. Acesta munceşte toată ziua, "încercând să pătrundă nu numai în structura corpului uman, ci în însăşi esenţa vieţii". El disecă maimuţe, şerpi, insecte, ciori, cai, peşti, ba chiar şi un hipopotam cumpărat de la un circ, "pentru a descoperi ce anume le ţine legate de cuşca sufletului şi a cărnii". Experimentele lui sunt şocante. "L-am văzut făcând şi experienţe uimitoare şi înfiorătoare: a scos un dinte din gura unei prostituate în viaţă şi l-a implantat în creasta unui cocoş, unde a prins rădăcini şi a c
