Deschiderea noului sediu din Bucureşti al Bibliotecii Naţionale, pe data de 23 aprilie, zi dedicată bibliotecarului, constituie finalizarea celui mai important proiect cultural din România, după 1989. Aşteptat cu deosebit interes de toată lumea timp de 40 de ani, acest sediu ultramodern aduce instituţia Bibliotecii Naţionale la standardele mondiale actuale; însă, aşa cum ne-am obişnuit în România, unde se investeşte cu zgârcenie în cultură, există şi o sumă de probleme nerezolvate, pe care biblioteca le va purta după sine şi după momentul festiv...

După cum o descriu cei care lucrează aici, Biblioteca Naţională a României este o instituţie patrimonială esenţială, care conservă, gestionează şi valorifică o parte importantă a tezaurului cultural naţional scris, dar care participă şi la construirea unei societăţi moderne, dinamice şi bine informate, prin asigurarea accesului liber la colecţiile sale, atât generaţiei de azi, cât şi celor viitoare, în scop de educare, cercetare, studiu şi informare.

Cu privire la dificultăţile întâmpinate în desfăşurarea activităţii în ultima perioadă, doamna director Elena Tîrziman ne-a declarat: „Se cuvine să amintesc, din activitatea Bibliotecii Naţionale, funcţia patrimonială, care este fundamentală şi definitorie pentru o astfel de instituţie, iar aceasta nu a fost întreruptă niciodată. Practic, chiar şi în perioada în care am împachetat, am mutat şi am despachetat, am avut grijă să desfăşurăm celelalte activităţi: am păstrat relaţia cu editorii, s-au atribuit ISBN-uri, ISSN-uri sau orice alte informaţii, s-au notificat noi edituri la Agenţia internaţională de la Londra, Depozitul Legal s-a primit, a intrat în prelucrare etc. Aşadar, tot acest flux patrimonial nu poate fi întrerupt, pentru că dacă-l întrerupem blocăm activitatea editorială la nivel naţional şi lucrul acesta nu se poate întâmpla."

Cum s-a născu