Voina, “Război” în rusește, grupul protestatar “artistic radical” rusesc invitat la festivalul de film One World Romania, a cîștigat o oarecare notorietate mulțumită unei cascadorii parcă anume gîndite. Unul dintre membrii grupului a pălmuit un tînăr “care a apreciat drept ‘laşă’ actiunea liderilor Voina de a aduce un copil de doi ani in mijlocul unui protest cu potential violent si de a-l folosi drept ‘scut’”, scria Romania Liberă.
Despre Voina aflăm mai multe de la Vasile Ernu, cel care i-a îmbrățișat cu entuziasm în mai multe rînduri pe acești “luptători neînfricaţi şi cinstiţi”, de stînga, “ne radicalizăm spre stînga. Tot mai spre stînga”. “Voina este un grup care se declară a fi compus din artişti care pretind că ceea ce fac ei este artă: gesturile lor radicale la adresa puterii reprezintă, pentru ei, o formă de luptă cu puterea prin intermediul artei,” scrie Vasile Ernu. Ideologia grupului e “un amestec complex de artă contemporană, punk, anarhism şi pohuism (starea de a nu-ţi păsa de nimic, ştiind că totul îţi este îngăduit)”, o combinație între ceea ce Vladimir Tismăneanu numea “nihilismul ludic postmodern” și “nihilismul dostoievskian” (“dacă Dumnezeu nu există, totul este permis!”). Nihilistul dostoievskian e cel care “ura lumea, ura omul din strafunduri, se ura de fapt pe sine cu o pasiune de nestins”. În interviul dat lui Vasile Ernu de conducătorul grupului, Alexei Plutser-Sarno, acesta spune că “ni se rupe-n paişpe de toate, în afara revoluţiei mondiale.“‘
Voina spune că luptă prin “arta” sa împotriva puterii din Rusia, “vârcolacii, duhurile negre şi diavolii cu epoleţi” care “beau sânge şi se afişează ca nişte iepuraşi inocenţi, fiind reprezentanţii puterilor iadului”. Aici putem cădea de acord, dar îi putem descrie mai exact fără a face abuz de metafore infantile: sînt aceiași, aceiași “vîrcolaci” care se aflau în fruntea URSS-ului, cu
