Este greu şi răscolitor să cauţi în arhiva unui cotidian care azi-mâine face 20 de ani şi care a scris enorm despre Maestru. Vezi, uluitor, cum microinterviurile de la “Azi e ziua ta" se succed cu informaţii prin care aflai că s-a internat în spital pentru cine ştie ce afecţiune. În ultimele săptămâni cu toţii i-am ţinut pumnii Maestrului. Invinsese atâtea internări, evident că şi de data aceasta avea să reuşească. Doar îl aştepta Teatrul...Şi noi…
Astăzi e ziua ta (Aprilie 2011)
"E o perioadă foarte ciudată din viaţa mea. În mod paradoxal, acum, când se pune problema de vârstă, de oboseală, de sănătate, sunt mai solicitat şi mai ocupat decât în tinereţea mea îndepărtată. Viaţa mea înseamnă propriu-zis viaţa teatrală, viaţă personală nu am avut niciodată. Nu ţin minte să fi avut vreodată concediu în care să fi stat la undiţă sau la tenis. Pentru mine, viaţa a fost mai mult în teatru decât în particular. Perioada aceea de zece ani de peregrinări prin străinătate a fost tot cu teatrul, cu turnee, cu piese pe care le-am montat, pe care le-am jucat. Când mi s-a oferit titlul de Ofiţer al Legiunii de Onoare de statul francez, a fost ca un certificat, o ştampilă pe cartea mea de muncă a faptului că nu am trăit de pomană. (...)
Ce aş schimba în România? Te rog, nu mă întrista de ziua mea. Pentru că nu pot să înţeleg ce se întâmplă şi nici nu găsesc un pansament. Am fost ademenit în politică o foarte scurtă perioadă, după ’89, dar n-am găsit corespondenţă în sufletul şi înţelegerea mea. Este păcat că majoritatea celor care ar avea ceva de spus au stat deoparte şi continuă să stea. Una dintre marile probleme ale ţării noastre este că avem prea mulţi oameni politici şi prea puţini oameni de stat."
Astăzi e ziua ta (Aprilie 2010)
"Preocuparea majoră care nu a încetat să mă obsedeze este terminarea sălii de teatru Excelsior. Se împlinesc 12
