Ultimele evenimente, legate mai ales de plecarea supramediatizata a lui Sorin Frunzaverde din PDL pot sa constituie temeiuri de meditatie pe tema destinului unui partid care pana de curand parea sa faca legea in spatiul politic autohton. Ce a fost, ce este si care poate fi viitorul partidului care se vrea si democrat si liberal si nu este acum decat un partid aflat intr-o criza marcanta.

In ce priveste supararile lui Frunzaverde, as adauga doar, si acest lucru nu este doar o simpla supozitie, ca el reprezinta doar varful aisbergului reprezentat de acei membri mai proeminenti ai partidului care constata sau par a constata faptul ca dulaii DNA musca mai abitir din "ai nostri" decat din "ai lor". Si ca nu mai este nicio scofala sa fii "membru" daca nimeni nu te "ajuta", nimeni nu te "apara" si ca orice venetic de prin partid are mai mult credit decat cei "vechi", senatorii de drept ai partidului, de pe vremea glorioasa a desprinderii de FSN. Si, culmea, chiar parintele spiritual al formatiunii ii are la suflet mai abitir pe venetici.

Nu cred ca dezertarea de mai sus este atat de importanta precum se enunta. Ea conteaza doar in masura in care poate sa compromita definitiv fragilul echilibru de putere care ar putea asigura supravietuirea pana la alegeri a aliantei in exercitiu si care ar permite acesteia sa se reabiliteze macar partial dupa seria de masuri nepopulare pe care a fost silita sa le intreprinda datorita conjuncturii dar si a incompetentei sau venalitatii unor reprezentanti ai ei. Caci majoritatea parlamentara se tot subtiaza pana la momentul cand ata se va rupe de-a binelea, iar USL isi va vedea visul cu ochii printr-o motiune de cenzura care o va aduce la putere cu un ceas mai devreme.

In asemenea momente nimic nu poate sa decurga lin si rational. Panica invadeaza sufletele celor in cauza si se dezlantuie nervii si criticil