Pe fondul unei obrăznicii cu limuzine de lux şi granguri care nu-şi mai încap în piele şi în bani petrecută la Timişoara, reiau o întâmplare care nu-mi dă linişte. După prăbuşirea, urmată de înec, a unor fetiţe de gimnaziu, în fosa septică a şcolii dâmboviţene unde învăţau, un alt copil, de astă dată din Sibiu a căzut în closet şi a murit. Reporterul spune că tragedia s-a petrecut într-un cartier de romi. Părinţii, observând că nu mai apare copilul, l-au căutat şi i-au observat cadavrul în mizeria din hazna. Nici mama şi nici tatăl, înţeleg, nu s-au aruncat să-l scoată, viu sau mort, ci s-au grăbit ”să anunţe autorităţile”. Autorităţile, sosite la locul tragediei, au consemnat, într-un proces verbal, tragedia. Sunt convins că starea abulică a părinţilor nu ţine de etnie. Ţiganii, cei mai mulţi, îşi apără copiii. Îi cresc, în stilul lor, dar îi cresc. Mai nou, văd asta la mine în sat, la Sângeru, îi duc la şcoală, ceea ce nu se petrecea în vremea în care mama, Dumnezeu s-o ohihnească în pace, era directoarea instituţiei şi alerga zilnic în ţigănie să convingă părinţii să-şi lase copiii să înveţe carte. Părinţii copilului mort la Sibiu, într-o zonă, zice-se civilizată, mai răsărită decât primitivismul din Regat, n-au intrat în disperări. Cel puţin asta pricep din relatarea de presă. În Dâmboviţa, unde mai mare peste judeţ este un gras pedelist, dascălii n-au părut cutremuraţi mai mult decât la petrecerea unui accident banal. Un pic de anchetă, mai multă agitaţie a presei decât a autorităţilor, şi gata. Ne mor copiii înecaţi în rahat. O şcoală nu şi-a priponit bine placa pe fosa septică, o familie de la Sibiu şi-a lăsat ţâncul nesupravegheat şi a lunecat în materia pâcloasă care devine România. Alţi trei minori au fost găsiţi înecaţi într-un şanţ din Argeş. Sforţările operatorilor de pe salvare de a-i învia au fost zadarnice. Mor, în accidente urâte, vlăstare nevinovate