Actorul şi regizorul Ion Lucian, încetat din viaţă, sâmbătă seară, la ora 21:15, cu doar trei săptămâni înainte să împlinească vârsta de 88 de ani, a fost cel mai vechi suporter al Timişoarei. După ce a susţinut marea Ripensia, desfiinţată de comunişti în 1948, fostul director al Teatrului “Excelsior” şi-a mutat afecţiunea asupra Politehnicii. Actorul şi regizorul Ion Lucian, încetat din viaţă, sâmbătă seară, la ora 21:15, cu doar trei săptămâni înainte să împlinească vârsta de 88 de ani, a fost cel mai vechi suporter al Timişoarei. După ce a susţinut marea Ripensia, desfiinţată de comunişti în 1948, fostul director al Teatrului “Excelsior” şi-a mutat afecţiunea asupra Politehnicii.

“Tatăl meu a fost ceferist şi s-a aflat, în 1923, printre membrii fondatori ai clubului CFR Bucureşti, viitorul Rapid, cu un an înainte de naşterea mea. Prima palmă din viaţa mea mi-a dat-o la finala Cupei din 1935, când m-am bucurat la un gol înscris de Ripensia Timişoara în poarta Rapidului: “Paradoxal, deşi tata era rapidist, eu am ţinut întotdeauna cu echipele din Timişoara. După ce Ripensia s-a desfiinţat, la sfârşitul anilor ‘40, am devenit suporter al lui Poli Timişoara, cu care ţin şi azi. Personal, mi-a plăcut Dobrin, care era un geniu, peste Hagi. Era perioada artistică, nu violenţa de azi”, a declarat actorul.

A jucat rugby, baschet şi tenis

Ion Lucian mărtusisea în urmă cu doi ani că prefera să urmărească meciurile din campionatul Angliei, pentu că sunt “spectaculoase ca o coridă”. Maestrul recunoaştea la vremea respectivă că, în tinereţe, a fost un pasionat al sportului: “Am făcut echitaţie, sărituri peste obstacole, până la 140 de centimetri înălţime. Am fost legitimat la baschet, la Sportul Studenţesc, am practicat şi rugby, iar de nenumărate ori am mers cu lotul naţional de ciclism la antrenamente. Mi-a plăcut şi tenisul, jucând în Campionatul N