Dragi cititori!

Sînt ing. Verestoy Attila, senator ales democratic în Parlamentul vostru, din 1990 şi până în ziua de azi.

M-am născut şi am crescut aici, în România. Tot aici mi-am făcut şi primele milioane de euro- nu ştiu exact câte, cine dracu` stă să le numere?!

Fiindcă tot am adus vorba de acest amar de bănet, trebuie să mărturisesc, nu ştiu dacă ştiţi, că o bună parte din banii mei sunt făcuţi din buşteni. Mai bine zis, din codrii seculari pe care i-am pus la pământ, în judeţele Harghita şi Covasna. Dacă ar fi să fac o glumă, aş zice că pentru talentul cu care am ras pădurile aş putea fi numit „Atilla, Briciul lui Dzeu". Dar nu fac gluma asta, că-s ungur serios.

(După cum vedeţi, ca să nu mi se reproşeze că am ceva cu românii, am defrişat doar judeţele în care majoritari sunt conaţionali de-ai mei)

Pentru faptele mele, Dumnezeu m-a pedepsit. Astă-toamnă mi-am rupt un oscior într-un accident auto pe care l-am provocat singur, în Cluj. Noroc cu un echipaj SMURD, care se pregătea să transporte un bebeluş ars la Bucureşti. Copilul a fost atât de bun încât să aştepte două ore pe aeroport, până am ajuns şi eu cu glezna mea un pic zdrelită la elicopter. După aia am dat bice spre Bucureşti, că doar nu era să stau cu rana nepansată o oră întreagă!

Eu ştiu ce să înţeleg din accidentele astea, dragi români. Am ieşit în faţa unui TIR, am văzut moartea cu ochii (n-am auzit-o, ca să confirm dacă vorbea ungureşte), mi-e clar mesajul. Mă căiesc, cât încă nu-i prea târziu.

Îmi pare rău pentru toţi copacii ăia transformaţi în euro, dragi români. Vreau ca, măcar în al doisprezecelea ceas, cruzimea împotriva pădurii, a mediului în general să înceteze. Nu poimâine, nu mâine ci azi. Acum, aici.

Din acest motiv, am decis să investesc în presă. În print nu, că-i făcut din copaci. Dar în online, da.

Am investit o sumă importantă în aca