Îndrăgostit de tradiţia populară românească, supus al valorilor autentice culturale pe care dintotdeauna a dorit să le ferească de praful nociv al uitării, un bătrân poliţist care a pus de ceva vreme uniforma în cui şi-a transformat casa din Feldru, Bistriţa, în muzeu. Un soi de muzeu al ţăranului român, la scară mult mai mică, ce adună în patrimoniul său peste 2.500 de exponate, unele dintre ele unice. Îndrăgostit de tradiţia populară românească, supus al valorilor autentice culturale pe care dintotdeauna a dorit să le ferească de praful nociv al uitării, un bătrân poliţist care a pus de ceva vreme uniforma în cui şi-a transformat casa din Feldru, Bistriţa, în muzeu. Un soi de muzeu al ţăranului român, la scară mult mai mică, ce adună în patrimoniul său peste 2.500 de exponate, unele dintre ele unice.

Pe când era ajutor de şef de post în comuna Ilva Mare, George Nechiti a învăţat să cioplească, să modeleze lemnul dându-i, cu pricepere, forme nebănuite. De aici, de la pasiunea mistuitoare de a sculpta, şi până la gândul de a înfiinţa un muzeu nu a mai fost decât un pas. Un pas pe care, în 2004, l-a făcut împreună cu cei doi băieţi ai săi.

Dănuţ, "maestrul" bucătar al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bistriţa-Năsăud, şi George jr., agent de pază la o firmă privată. În cei şapte-opt ani care s-au scurs de atunci, cei trei au reuşit să strângă 2.500 de exponate, majoritatea crâmpeie din viaţa cotidiană a satului. Primul gând al vizitatorului român care trece pragul muzeului deschis de fostul poliţist în propria locuinţă zboară spre lumea zugrăvită de Liviu Rebreanu, în romanul Ion.

Costume populare, majoritatea bistriţene, straie şi odăjdii preoţeşti, ţesături, ceramică, trofee cinegetice, flori de mină, arme de epocă, icoane pe sticlă şi pe lemn, cărţi de rugăciune vechi şi evanghelii în caractere chirilice.

Într-una dintre camere s-a instalat,