Daca cineva si-a imaginat ca lucrurile s-au linistit in Europa doar pentru ca politicienii, analistii si presa si-au rarit, in primele 3 luni ale lui 2012, referirile la "dezastrul iminent", atunci s-a inselat. A fost doar o pauza tactica necesara adevaratilor lideri ai Europei pentru a aduna si pune "in dispozitiv" banii necesari trecerii la etapa urmatoare.
In decembrie 2011, Italia si Spania ajunsesera sa-si vanda obligatiunile de Stat cu dobanzi de 7-8%, ruinatoare si considerate un indicator de faliment iminent. State ca Italia si Spania, minate de deficte bugetare cronice, tolerate zeci de ani de politicienii lor, nu au, astazi, alta posibilitate de a-si acoperi cheltuielile (plata datoriilor mai vechi si a dobanzilor acestora, plus uriasele plati "sociale" pe care singure si le-au legat de gat) decat vanzand obligatiuni de Stat oricui are bani de investit.
Si fiindca vorbim de sume astronomice, de zeci si sute de miliarde de euro, bancile private si fondurile de investitii ("pietele de capital") sunt cele care cumpara, aproape integral, emisiile de astfel de obligatiuni. Pastrand acelasi reper temporal, decembrie 2011, observam ca, in cele 3 luni care au trecut de atunci, Italia a vandut noi obligatiuni de stat in valoare de peste 100 de miliarde de euro, iar Spania cam jumatate din aceasta suma. Surpriza, insa, vanzarile au avut loc la dobanzi de 3-4%, valori apropiate de cele dinainte de izbucnirea crizei.
Explicatia nu rezida in vreun brusc fior umanist si altruist care a strafulgerat sistemul bancar european, ci in decizia Bancii Centrale Europene (BCE) de a injecta pe piata o imensa masa monetara. De la inceputul anului, presedintele BCE, Mario Draghi, a aprobat, fara tam-tam mediatic, imprumutarea bancilor private din zona euro, la dobanzi foarte mici (aproximativ 1%), cu aproape 1.000 de miliarde de euro. BCE a imprum
