De mai bine de zece ani, ONG-urile care se ocupă de copiii cu autism se străduiesc să îşi facă auzită vocea, să schimbe legi şi mentalităţi, astfel încât să îi ajute pe aceşti copii să se integreze în societate şi să ducă o viaţă aproape normală. Asta pentru că mulţi dintre copiii cu autism pot fi recuperaţi. Ieri, de Ziua Internaţională a Autismului, ONG-urile au lansat o nouă petiţie prin care cer autorităţilor să clarifice legislaţia în vigoare în domenii precum sănătatea, educaţia, munca. Deocamdată, copiii, tinerii sau adulţii cu autism sunt condamnaţi să trăiască „într-o zonă gri", în care sunt ignoraţi, marginalizaţi şi unde, adesea, li se refuză educaţia în şcolile de masă, sunt trataţi cu rezervă în spitale şi li se limitează şansele de recuperare.

1. Diagnosticul se pune cu întârziere

Deşi campanile privind autismul au fost prezente în ultima perioadă, medicii din sistem au încă probleme în diagnosticarea acestei tulburări, iar stabilirea rapidă a unui diagnostic este esenţială în recuperare. „Dacă diagnosticul se pune la 10 luni sau la 18 luni, părinţii pot interveni cu un terapeut, psiholog, psihopedagog care să facă educaţie cognitivă-comportamentală cu copilul", explică Adela Tarpan, mangerul proiectului „Şi ei trebuie să aibă o şansă", promovat de Fundaţia „Romanian Angel Appeal". Pentru asta medicii de familie trebuie pregătiţi mai bine, astfel încât să depisteze rapid cazurile. Sunt familii ale copiilor cu autism care povestesc că au pierdut şi cinci ani în sistem, până când au primit un diagnostic. „Am început să îmi pun probleme când limbajul întârzia să apară. Până la urmă am diangosticat copilul în străinătate", povesteşte Elena, mama unui băiat cu autism.

2. Nu beneficiază de însoţitor şi de alte drepturi sociale

În lipsa unei legislaţii clare, mulţi dintre copiii cu autism sunt declaraţi cu retard mental, schizofrenie