Aparent la unison, peste 60 de ONG-uri cu profil ecologic demonstraseră la 1 noiembrie 2011 dinaintea Ministerului Mediului împotriva construirii hidrocentralelor private pe râurile de munte, eco-atentat de anvergură naţională. Jurnalul Naţional a reflectat cu nădejde evenimentul. Salbele de hidrocentrale "personale”, unite prin conducte uriaşe, fură vieţii majoritatea debitelor acestor ape patrimoniale pe zeci de kilometri, confiscându-le de la suprafaţă şi prejudiciind astfel întreaga biocenoză (dependentă de curs), de la fluturi, vidră şi cerb, la vegetaţia luncii.
Producând rapid dispariţia faunei acvatice, extrem de sensibile şi preţioase - pentru care păstrăvul şi lipanul sunt simboluri -, această agresivă şi inutilă "boduriadă” a energiei "verzi” sluţeşte şi sub aspect estetic peisajele văilor montane, printre puţinele locuri rămase cât de cât curate în pubela europeană România. Totul, pentru burduşirea unor buzunare individuale pline, unele aflate în Top Forbes 500. O politică menită protecţiei mediului, cea care ar trebui să constituie "filosofia” fotoliului pe care zace "algoritmic” ministrul Laszlo Borbély, ar fi reclamat interzicerea acestui atentat ecologic, prin toate pârghiile morale şi legale. Lucru, de fapt, neîntâmplat!
Nemandataţi de adunare, repezentanţii câtorva organizaţii s-au iscat să primească invitaţia ministrului, în biroul lui, " la o cafea” pentru negocieri. Ministrul i-a făcut din vorbe pe autodelegaţi, beneficiind însă de îngăduinţa iubitorilor de real politik din notoriile organizaţii WWF România şi "Salvaţi Dunărea şi Delta”. Context în care, atât ministrul cât şi notoriul ecologist de frunte Liviu Mihaiu, au căzut la pace asupra acceptarii "bunelor practici” în construirea viitoarelor hidrocentrale private.
Care este diferenţa dintre acestea şi "relele practici”? Niciuna!
Şi unele şi altele conf