Semnale clare despre lansarea la apă de către PDL a unui candidat de tipul Silviu Prigoană sau chiar a lui Silviu Prigoană în persoană au fost transmise publicului încă de la mijlocul lunii februarie. Într-un interviu acordat EVZ, Elena Udrea prezenta atunci, cu tentă sentenţioasă, dilemele democrat-liberalilor, formulate pe baza experienţei din 2008 şi a ceea ce se profilează în 2012.

„Noi am avut un candidat extrem de bun, de tehnic, de pregătit, cu proiecte. Ştia tot. Şi la ce i-a folosit? E vorba de domnul Vasile Blaga. Domnul Sorin Oprescu nu ştia nimic. Nu ştia cum trebuie condus Bucureştiul, nu avea un proiect. Avea autostrada suspendată. Şi a câştigat alegerile. Deci este greu să spui dacă trebuie să fii un bun administrator, competent, sau dacă pur şi simplu trebuie să ai şarm. Va trebui să vedem şi acest lucru."

Iar PDL Bucureşti s-a uitat atent şi a văzut că linia succesului urmează la Capitală, obligatoriu, linia parodiei. Când titanii pe care se bizuie USL şi PDL să zguduie electoratul sunt Sorin Oprescu şi Silviu Prigoană, înseamnă fie că poporul - şi nu mă refer doar la bucureşteni - îşi merită soarta, fie că partidele s-au rupt definitiv de realitate.

Iată, mai jos, de ce sunt convins că adevărată este varianta a doua. Oprescu şi Prigoană seamănă şi se diferenţiază ca două gălbenuşuri ivite în acelaşi ou. Nici mai puţin, nici mai mult. Întrebarea este: câtă nevoie are Bucureştiul, în continuare, de un primar general tabloid? La fel ca Sorin Oprescu, Silviu Prigoană este un personaj colorat şi cu ieşiri pestriţe, un obişnuit al presei de orice fel, un politician populist, avid de autopromovare pe toate căile. Ambii au ştiut dintotdeauna că există un segment uriaş de electorat mai permeabil la politicienii stridenţi şi excentrici şi au ştiut să amestece în doze cuvenite făina, apa, drojdia pentru ca pâinea livrată o dată cu ci